De vreo câțiva ani încoace, fiecare ministru al Economiei din România a susţinut că printre priorităţile sale se numără aplicarea unor noi standarde, simplificarea legislaţiei, absorbţia fondurilor europene şi dezvoltarea de noi capacităţi industriale prin exploatarea de resurse minerale. Aproape toate par niște glume, dar din ultima analiză economică a României, sub guvernul Dăncilă, aflăm că industria a înregistrat în ultimul trimestru o ușoară creştere, nu multe e drept, şi aceasta va rămâne unul dintre principalele motoare de creştere ale PIB-ului, datorită calificării forţei de muncă şi costurilor reduse cu producţia. Sigur, în discuţie intervine şi amplasarea strategică a ţării noastre. Nu face excepție de la astfel de declarații nici actualul ministru al Economiei, Dănuț Andrușcă, cel care, la fel ca mulți dintre colegii săi din actualul guvern, evită însă contactul direct cu presa, din motive bine știute.
Dar să revenim. Practic, industria, aşa gârbovită cum pare, şi-a majorat contribuţia la formarea PIB-ului, conform ministrului amintit, prin intermediul exporturilor şi rămâne motorul care susţine economia. Aceasta, desigur, la nivel teoretic.
Noile standarde indică faptul că astăzi, avem nevoie de o reluare a creşterii economice pe baze sănătoase, care să nu mai creeze dezechilibre externe. România nu are însă prea multe surse financiare la dispoziţie pentru a finanţa o creştere economică sustenabilă, exceptând fondurile europene, unde evoluţia în ultimii ani a fost dezamăgitoare.
Discursul miniștrilor a fost de fiecare dată același indiferent de culoarea politică, acela că vor acorda o mare importanţă mediului de afaceri. „Soluţiile viabile vor fi rezultatul dialogului cu patronatele, sindicatele, mediul academic şi specialiştii în domeniu”, a susţinut fiecare şi aproape că i-am crezut pe cuvânt, de fiecare dată. Doar că acum mediul academic se dezice total de programul de guvernare, specialiștii în domeniu nu sunt de găsit, sindicatele stau confortabil pe banii membrilor plătitori, în timp ce patronatele caută soluții. Dacă ar fi să analizăm evoluţia economiei româneşti în raport cu media Uniunii Europene, industria rămâne, în continuare, singurul sector care a prezentat o creştere, fiind nişa prin care România a beneficiat de efectele revenirii mai rapide a cererii externe.
Creşterea sustenabilă viitoare va trebui, aşadar, să se bazeze pe industrie şi exporturi, fără a neglija însă cererea internă, profitând de competitivitatea exportatorilor, dar şi de cererea internă stabilă. Ne vom convinge dacă guvernul Dăncilă, tot mai contestat, va impune noi standarde și România, departe de a deveni ce-a fost odată, cu peste trei decenii în urmă, se va redresa economic.