Televiziunile au luat-o razna în ultimile săptămâni, cu divorţurile dintre Monica şi Iri sau Pepe şi Oana. De câteva zile, tot publicul este acaparat de aiurelile Wikileaks, de parcă poporul român ar trăi doar din bârfă şi delaţiune. Nu întâmplător, în România tabloidele fac tiraje sau accesări ameţitoare. Nu contează că nu avem ce mânca, sau ce pune pe noi, ne bucurăm şi ne întristăm în acelaşi timp cu Oana şi cu Pepe. Sau, ca spectacolul să fie complet, aflăm că ”prostănacul” se credea cel mai tare din parcare, într-o ţară condusă de un marinar beat.
La peste două decenii de la momentul 1989, continuăm să ne lăsăm seduşi de secrete care nu sunt secrete – chestiile apărute sub sigla Wikileaks au mai apărut în presă – şi de probleme care nu sunt ale noastre. Este de notorietate acest tip de gândire, speculat din plin la ultimele alegeri de stafful electoral prezidenţial. Românul se concentrează pe amănunte nesemnificative, ignorând întregul, care, de cele mai multe ori, trece neobservat. Şi în aceste vremuri, când situaţia economică şi politică este aşa cum e, faptul că poporul român are memoria scurtă nu prezintă un avantaj. Cea mai bună dovadă, am aruncat şi am redescoperit partide politice care poate ar fi trebuit să fie înlăturate definitiv din spaţiul public.
Ne place la nebunie bârfa, cu cine se culcă preşedintele, cine e amantul Oanei Zăvoranu, sau alte asemenea probleme. Doar suntem un popor care iubeşte telenovela, nu întâmplător sud-americanii şi-au făcut un cap de pod în România. Am putea spune că este vorba de o involuţie clară, de vreme ce am trecut de la Dallasul perioadei comuniste la nişte telenovele lacrimogene şi extrem de uşurele. De fapt, în patria telenovelei şi a manelei încercăm să supravieţuim unui guvern de lăutari, tot sunt o specie pe cale de dispariţie.
Şi, pentru că tot am ajuns la politică şi economie, să reţinem că joi noaptea la ora 00.00, ca să parafrazăm un spot de televiziune, ieşim din recesiune. Prin România va curge laptele şi mierea pe care le aşteptăm de ceva vreme. Nu doar că vom ieşi noi din criză, dar o să-i scoatem şi pe cei din Uniunea Europeană, care se mişcă ceva mai greu. Lăsând hazul de necaz la o parte, parcă, totuşi credem mult prea mult în cele ce ni se livrează. Nu doar că Putere şi Opoziţie, deopotrivă, ne livrează doar braşoave, dar acum avem dovada că şi sindicatele o fac la fel. Naşul lui Mugurel Surupăceanu, pe numele lui Marius Petcu, a fost prins cu ocaua mică şi tare mi-e frică, de fapt, că el e cel mai nevinovat dintre marii lideri sindicali. Vă daţi seama cum se tranzacţionează, ca la piaţă, soarta a milioane de români?
Apropo de diferenţa de registru, nu doar bârfa, ci şi delaţiunea sunt la mare cinste. Avem, în ultima vreme, tot mai mulţi care se autodenunţă la DNA pentru diverse fapte, doar ca să bage la apă pe cine trebuie. Noroc cu procurorii DNA care, deşi sunt lăudaţi de câte ori au ocazia de prietenii Monicăi Macovei de la Bruxelles, n-au făcut rău la nimeni. Practic, în afara lui Cătălin Voicu, nimeni nu a stat la ”mitica” mai mult de câteva zile. Şi ca să încheiem cu Wikileaks şi Justiţia reformată de Monica Macovei, aflăm că Adrian Năstase avea motive să se teamă de comandă politică în dosarele sale. Americanii ştiu, însă, una şi bună, interesul mai presus de orice! Democraţia? Doar nu este pentru ”căţei”!