Aplicarea reformei agrare în 1921 a dus, uneori, la conflicte între ţărani şi marii proprietari, care, de multe ori, au luat o formă violentă. Este şi cazul episodului de la Tg. Logreşti din anul 1932, când ţăranii s-au revoltat împotriva moşierului Săvoiu, care încerca să-i deposedeze de pământul dobândit prin legea agrară.
În 1932 ţăranii din Logreşti s-au revoltat împotriva moşierului Săvoiu, care încerca să-i deposedeze de pământul dobândit prin legea agrară. Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale păstrează în biblioteca sa o monografie a satului Tg. Logreşti, în manuscris, scrisă de preotul Ion D. Popescu în anul 1941.
O poveste din perioada interbelică
Dar iată ce povestește preotul Ion D. Popescu în manuscrisul său inedit:
,,Judecarea procesului urma să aibă loc la 1 octombrie 1933 în faţa curţii cu juraţi a judeţului Gorj. În acea zi când deja se făcuseră pregătirile procedurale preliminare în şedinţe, moşierul arată o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie din Bucureşti prin care se dispunea strămutarea procesului, pentru motive de suspiciune legală, la curtea cu juri din Craiova. Aşadar pentru a se răzbuna cât mai tare el adoptase acum tactica sabotării justiţiei în scopul de a face ca inculpaţii să stea cât mai mult la închisoare, iar preotul-învăţător Popescu să stea cât mai mult suspendat din învăţământ ca unul ce era trimis în judecată pentru un fapt pe care Codul Penal îl califica crimă. Ca urmare a strămutării procesului, ţăranii arestaţi au fost transferaţi la închisoarea din Craiova unde procesul urma să se judece în ziua de 3 mai 1934. Pe lângă inculpaţi în proces mai figurau 67 de martori între care cea mai mare parte jandarmi, foşti ostaşi în termen. Acum ei fiind eliberaţi se găseau răspândiţi pe tot întinsul ţării. Inculpaţii aşteptau cu nerăbdare ziua judecăţii. Curtea era arhiplină de public care vroia să asiste la un proces spectaculos. Judecata n-a avut loc pentru că moşierul folosind aceiaşi tactică de sabotare a justiţiei a cerut amânarea procesului invocând motivul procedural că soţia lui nu a fost citată. Curtea a admis cererea şi a amânat judecarea pentru sesiunea viitoare care a avut loc în octombrie acelaşi an când procesul a suferit altă amânare pentru că lipsea un martor. În viitoarea sesiune care a avut loc la 10 mai 1935 iarăşi s-a amânat judecarea pentru un motiv similar. Următoarea şedinţă urmându-se acelaşi procedeu judecarea s-a amânat pentru primăvara 1936 în luna mai. Nici de data aceasta n-a avut loc judecarea pentru că între timp a fost introdus Codul penal Carol II în care se prevedea desfiinţarea curţilor cu juraţi. Competenţa judecării revenea acum Tribunalului Gorj pe al cărui teritoriu se petrecuseră faptele (rebeliunea). Între timp se mijlocise şi eliberarea provizorie a tuturor ţăranilor de la închisoare pe câte o cauţiune materială de 3000 lei. La Tribunalul de la Tg Jiu inculpaţii au fost citaţi o singură dată însă judecarea n-a avut loc pentru motive de procedură. Pe la începutul anului 1937 situaţia internă înrăutăţindu-se din cauza activităţii politice la care se dedaseră legionarii, guvernul a instituit starea de asediu, iar procesele care interesau ordinea publică au fost trecute în competenţa de judecare a Tribunalelor militare. Ca urmare dosarul cu rebeliunea a fost trimis Tribunalului militar al corpului VII de armată din Sibiu care în tot cursul anului 1937 a refăcut cercetările după procedura codului de justiţie militară. Judecarea procesului a avut loc în ziua de 27 martie 1938 când în urma unei strălucite expuneri bazate pe documente, făcută de preotul Popescu toţi acuzaţii pentru rebeliune au fost achitaţi, rămânând condamnat la 6 luni de închisoare numai ţăranul Constantin N. Ghiţă acuzat ca incendiator. Astfel după 6 ani a luat sfârşit un odios proces care a făcut ca în tot acest timp sabia lui Damocles să atârne deasupra capetelor celor 17 acuzaţi ale căror nume le redăm mai jos: Ion D. Popescu, instigator şi autor moral al rebeliunii, Ion M. Vătafu, Const. R. Popescu, fost primar, Ion M. Vasilică, Dtru I. Vasilică, Grigorie Nicola, Const. I. Vătafu, Ilie Gh. Badea, Ion I.M.Ghiţă, Gh. Petre Stan, Nic. I.M. Ghiţă, Ion C. Rada, Marin Gh. Fâciu, Gheorghe A. Vătafu, Petre Chircu, Const. N. Ghiţă, Const. I. Georgescu’’.
Nimic nou sub Soare
Deşi autorul se plasează pe sine în centrul evenimentelor şi poate că exagerează rolul pe care l-a avut în toată această afacere, lui îi datorăm această relatare a luptei ţăranilor pentru pământ şi dreptate. Atunci, ca şi acum, procesele durau ani de zile, dar până la urmă ei şi-au păstrat loturile primite la reforma agrară, demonstrând că dragostea ţăranului român pentru pământul său nu poate fi înfrântă de nimeni.
Cristian Grecoiu
