Ce frumos e să visezi, dar ce greu e să ajungi până acolo, încât să-ţi şi împlineşti visele… Pentru că visele frumoase, până să se împlinească, sunt anticipate şi de coşmaruri! Ori senzaţia asta am simţit-o parcă, mai mult decât oricând, duminica trecută, la meciul de baschet dintre Energia şi Asesoft, partidă care le-a readus aminte acelora care uitaseră, că deocamdată e bine să rămâi cu picioarele pe pământ. Este adevărat, elevii lui Theo Evans au avut o evoluţie cu mult peste aşteptări în prima partea a campionatului, însă şi mai adevărat este faptul că Energia este doar o proaspăt promovată în elita baschetului românesc şi nu se poate lupta încă de la egal la egal cu una dintre marile forţe, cum este Asesosft-ul, campioana ultimelor cinci ediţii din Divizia A. Cel mai îngrijorător este totuşi faptul că mulţi dintre cei care au redescoperit peste noapte la Tg-Jiu un sport, baschetul, nu au realizat nici după lecţia de duminică, că e greu să le şti pe toate. Cu atât mai mult atunci când vorbim despre cultura în sport, temă de care românul este cam străin… Ca să nu mai pomenim că, mulţi dintre cei care vin cu atâta ,,foame” de performanţă la sală, au pretenţia ,,continuuă” de rezultate din partea favoriţilor, deşi nu cunosc nici măcar regulamentul sau regulile jocului de baschet. Păi cum să nu te revolţi, atunci când auzi din sală diferite voci, care mai de care încărcate de aşa-zisul orgoliu oltenesc, cum că unii jucători de la Energia sunt străini de acest sport? Bun, poţi să ,,digeri” foarte greu gustul amar al înfrângerii, dar de acolo până a da verdicte de genul celei menţionate mai sus vizând jucători, e inacceptabil! Dincolo de ,,orgoliile” din tribună de care pomeneam mai devreme, am stat şi m-am întrebat după meci: oare cum nu poţi să nu fi impresionat de lacrimile pe care unii jucători le-au vărsat după ce au fost umiliţi acasă? Oare ei nu s-au simţit cu adevărat umiliţi, după ce au fost ,,calcaţi în picioare” şi în teren şi în afara lui? Pentru că, atunci când eşti jucător profesionist ajungi să simţi totul… Şi victoria şi înfrângerea, dar şi reacţia celor care te susţin. În atare condiţii e bine să tragem primul semnal pentru aceia care nu au pretenţia că vor performanţă: reveniţi cu picioarele pe pământ!
