A fi un performer înseamnă fără doar şi poate a avea rezultate de excepţie, iar acest statut implică respect. Din păcate însă, atunci când vine vorba depre boxul românesc amator, respectul pentru performeri este ceva mai mult decât relativ, uneori aproape inexistent. „Nobila artă”, cum era numit odată sportul cu mânuşi a rămas acum doar o amintire pentru nostaligici, deoarece boxul a fost cuprins în ultimii ani de „cancer”, politica diletanţilor şi a intereselor personale luând locul principiilor cavalerismului de odinioară. Iar această tristă realitate a lovit şi boxul gorjean sau mai precis performerii de aici, cel mai bun exemplu fiind cazul lui Petrişor Gănănău. După ce a câştigat în acest an cam tot ce se putea câştiga la nivel de competiţii majore din România, talentatul pugilist se vede încă o dată umilit. Şi nu de aversarii din ring, ci chiar de către aceia care ar fi trebuit să-i respecte performanţele celor nu mai puţin de 14 ani de pugilat. Numeroasele medalii obţinute la prestigioase concursuri interne şi internaţionale, anii de dominaţie clară a categoriei sale de greutate nu au înseamnat nimic pentru cei care conduc destinele boxului românesc, care îl ignoră în continuare pe gorjean luându-i practic, dreptul de a merge mai departe. Deşi este încă o dată campion naţional al greilor, neavând la ora actuală nici un adversar pe masură în ţară, Gănănău nu a fost convocat la lotul naţional pentru simplul motiv că nu ar mai fi „de perspectivă”, iar „talentele tinere vin din spate”. Acestea par a fi de fiecare dată scuzele responsabililor de la Federaţie, dar adevăratul motiv pentru care Petrişor Gănănău este „lăsat pe dinafară” nu a fost spus pentru simpul fapt că deranjează: „Cine este acest Gănănău de-şi permite să spună că a fost umilit, că se simte al nimănui după ce a obţinut singura medalie a României la un ultimul campionat european? Păi ia să-i arătăm noi puţin de respect „federal”! Iaca n-o să mai pupe el niciodată un loc la masa lotului naţional.” Oricât ar părea de trist şi în acelaşi timp de ciudat pentru un sport, cam aceasta a fost replica care l-a condamnat pe pugilistul gorjean în ultima vreme. Însă, într-o Federaţie Română de Box Amator dominată de oportunişti şi orgolii răsuflate de genul „Rudel”(care, peste noapte s-a „înrudit” cu toate creierele luminate din pugilatul intern pentru a face şi desface) imposibilul a devenit posibil… În atare condiţii mai putem face un simplu apel la decenţă? Sau pur şi simplu trebuie să strigăm în gura mare: „Respectaţi-ne performerii!” …Pentru ca aceştia să nu mai primească pumni în cap din afara ringului.
