Alianţa PSD-PNL, propusă cu şapte ani în urmă de Dinu Patriciu, prinde contur. Deşi relaţia există, neoficial, de un an, forurile de conducere vor decide acum primul pas către oficializarea relaţiei, prin acceptarea de către PSD a liberalului fără carnet de partid Klaus Yohannis pentru funcţia de premier.
În aceste zile, prinde contur proiectul social-liberal, un proiect care poartă marca Dinu Patriciu, încă din 2002. În perioada aceea a existat în PNL o amplă dezbatere privind opţiunea de viitor a partidului: o alianţă de guvernare social-liberală PSD-PNL, susţinută în principal de Dinu Patriciu, sau o alianţă de dreapta PNL-PD, susţinută de Valeriu Stoica, preşedintele de atunci al PNL. În 2003, cu sprijinul şi la propunerea lui Valeriu Stoica, Theodor Stolojan devine preşedinte al PNL şi continuă proiectul alianţei cu Partidul Democrat, care s-a finalizat în 2003. După ce, în 2001, Valeriu Stoica încheiase un protocol de colaborare cu PDSR, faţă de care grupul format din Dinu Patriciu, Horia Rusu şi Călin Popescu Tăriceanu s-a opus la acea vreme, a început proiectul Alianţei DA care a durat între 2003-2007.
În 2007 s-a conturat perioada de testare pentru o colaborare PSD-PNL, concretizată în funcţionarea guvernului Tăriceanu II. Guvernul PNL a funcţionat şi a avut susţinerea necesară din partea PSD. Liderii PSD Ion Iliescu, Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, au considerat ca e mai viabil sa sustina PNL pentru a guverna si a se opune politic lui Traian Basescu si PDL. Cu toate că a ajuns premier prin intermediul Alianţei DA şi a desemnării de către preşedintele Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu a condus cea mai performantă guvernare liberală prin acest joc politic. În perioada 2007-2008, PNL şi PSD au creat o platformă de colaborare neanunţată sau oficializată, la mai multe paliere, central şi local, la nivelul sistemului administraţiei publice sau a altor structuri de stat sau private. Aceste relaţii dintre indivizi sau grupuri au funcţionat şi conduceau spre o alianţă de guvernare după alegerile din 2008. PNL a solicitat însă atunci premier liberal, lucru de neacceptat pentru preşedintele Băsescu şi pentru PSD. PSD a preferat să aştepte acest moment până când propriul său preşedinte poate alege alianţa cu PNL. Între timp, în perioada 2008-2009, PSD a ales alianţa de guvernare cu partidul preşedintelui pentru perioadă determinată.
În forurile celor două partide se va decide acum primul pas către oficializarea proiectului social-liberal, proiect care are deja un an de funcţionare neoficială. Mircea Geoană devine astfel favorit în competiţia electorală pentru turul al doilea şi poate deveni noul preşedinte al României. Chiar dacă voturile PNL sunt greu de gestionat şi electoratul liberal nu va vota precum o turmă, la comandă, aşa cum spunea confratele sociolog Turambar, până la urmă cred că circa 60-70% din cei 70% din votanţii lui Crin Antonescu care vor participa sigur şi la turul doi, vor vota cu Mircea Geoană, la fel cum tot el spunea subtil.
PSD a făcut concesia necesară pentru o alianţă funcţională cu PNL: un premier liberal, fără carnet de membru, propus de PNL şi de Crin Antonescu. Klaus Johannis va fi cel care va conduce echipa de miniştri social – democraţi şi liberali, în situaţia în care Mircea Geoană devine preşedinte. Ceea ce a funcţionat neoficial se bazează pe o anumită compatibilitate şi cel mai probabil alianţa PSD-PNL va funcţiona cel puţin 2 ani. O astfel de alianţă de guvernare ar atrage aproape firesc UDMR şi PC într-o coaliţie extinsă şi chiar, în cele din urmă, se vor bucura şi de sprijinul partidelor de extremă-dreapta PRM şi PNG, ai căror lideri, europarlamentarii Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali, şi-au manifestat o apropiere de Mircea Geoană. PSD şi PNL îşi vor negocia şi repartiza funcţiile administrative de la nivel central şi din teritoriu. Administraţia va deveni social-liberală şi cele două grupuri se vor întări individual dar vor relaţiona funcţional. Guvernul Klaus Johannis va adopta un program de ieşire din criză prin măsuri economice de tip liberal, la care va adăuga măsuri de protecţie socială, specifice unui stat cu probleme sociale grave cum e România. Establishmentul decis astăzi de cele două partide este fără îndoială proiectat pe termen lung.
Ce se va întâmpla pe termen lung? E greu de spus…Poate majoritatea solidă parlamentară şi de guvernare va rezista un mandat sau chiar mai mult. Poate, după ce s-a întărit îndeajuns, unul din cei doi parteneri va pleca sau va fi trimis în opoziţie, urmând ca scena politică să se polarizeze între partidul social-democrat şi cel liberal. Polarizarea dorită de Traian Băsescu, însă, cu PD-L pe post de principal partid de dreapta depinde exclusiv, acum, de rezultatul său la alegerile prezidenţiale.
Codrin SCUTARU
Analist politic, consultant, doctorand în sociologie politică la Universitatea Bucureşti
