Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Primul conducător comunist al României și legăturile cu Gorjul

Primul conducător comunist al României și legăturile cu Gorjul

Submitted by on 26 March 2015articol citit de 1,780 ori | No Comment

„Inima tovarãsului Gheorghe Gheorghiu-Dej a încetat sã mai batã”, a titrat pe 20 martie 1965 ziarul „Scânteia”. În Comunicatul semnat de CC al PCR, Consiliul de Stat si Consiliul de Ministri al RPR se anunța „cu adâncã durere” încetarea din viațã „dupã o boalã grea” a celui ce-a fost liderul partidului și șeful statului, „fiu credincios al clasei muncitoare și al poporului român, conducãtorul iubit al partidului și poporului nostru”.

Gheorghe Gheorghiu Dej l-a silit pe regele Mihai să renunțe la tron în 1947

Gheorghe Gheorghiu Dej l-a silit pe regele Mihai să renunțe la tron în 1947

Gheorghe Gheorghiu Dej a fost ministru al comunicatiilor în mai multe guverne după 1944. A fost membru al delegației României la Conferința de Pace de la Paris (1947). În perioada comunistă, Dej a deținut funcții dintre cele mai importante în partid și în stat, precum: prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1948-1952), președinte al Comitetului de Stat al Planificării (1948-1949), membru al Prezidiului Marii Adunări Nationale (1955-1961), președinte al Consiliului de Miniștri (1952-1955) , membru al C.C. al P.C.R. (P.M.R), președinte al Consiliului de Stat (1955-1965). Aproape două decenii a fost șeful de facto al statului român, inaugurând un regim de dictatură care a fost continuat de urmașul său, Nicolae Ceaușescu. A murit în circumstanțe ciudate, legendele alimentate cu grijă de propaganda de partid punând dispariția fulgerătoare pe seama rușilor.

Evadarea de la Târgu-Jiu
Cu mai mulți ani în urmă, ”Verticalul” a publicat amănuntele despre perioada petrecută de Gheorghe Gheorghiu Dej la Târgu-Jiu și evadarea sa mai mult sau mai puțin spectaculoasă. Revenim asupra evenimentului prin prezentarea amintirilor învățătorului Constantin Ghiată, devenit între timp director al Școlii de Muzică și Arte Plastice din Târgu-Jiu.
Acesta își amintea la 12 mai 1962: ”Celula de partid din care am făcut parte a fost recunoscută de C.C. al P.C.R la 4 mai 1944. În luna mai 1944, tov. Mihail Roşianu, care era secretar al Comitetului regional P.C.R. Oltenia, a fost chemat la Bucureşti unde i s-a încredinţat sarcina să se ocupe de evadarea din lagărul din Târgu-Jiu a tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej şi a celorlalţi fruntaşi ai mişcării muncitoreşti aflaţi în acelaşi lagăr.
Pentru reuşita acestei acţiuni trebuia întocmit un plan amănunţit. Tov. Mihail Roşianu a comunicat celulei de partid din Târgu Jiu, adică noi celor 3 ce sarcină are în această acţiune, ocupându-se în acelaşi timp şi de celelalte celule din Vâlcea pentru a asigura pe deplin securitatea vieţii tov. Gheorghe Gheorghiu –Dej şi a celorlalţi fruntaşi.
Planul evadării trebuia întocmit în baza situaţiei existente în acel moment, adică să se ţină seama de evoluţia situaţiei politice, de măsurile severe ale Siguranţei şi Gestapoului, precum şi de poziţia în care se găsea lagărul.
Comitetul Central al Partidului Comunist Român a trimis în mod special pe tov. Ion Gheorghe Maurer azi Preşedinte al Consiliului de Miniştri, la Craiova şi Târgu-Jiu ca să se ocupe de această problemă.
Organizarea întregii acţiuni s-a făcut sub îndrumarea directă a tov. Ion Gheorghe Maurer care a stat câteva zile la Tg.Jiu, adăpostit în casa tovarăşului Ion Mădălin şi a tov. Mihail Roşianu, iar celulei de partid din Tg.Jiu i s-a trasat sarcina de a se ocupa de traducerea în viaţă a planului evadării.
Menţionez că locul fixat pentru venirea maşinii care să ia pe cei scoşi din lagăr se găsea la cc. 30 m. departe de un post de mitralieră antiaeriană, într-un boschet din apropierea lagărului.
După ce totul a fost pus la punct în cele mai mici amănunte tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej a transmis prin (indescifrabil) special, în afară când se va produce evadarea, fiecare dintre noi a primit sarcina respectivă. Tov. Mihail Roşianu a plecat la Craiova ca să vină împreună cu tov. Ion Gheorghe Maurer, cu o maşină condusă de şoferul Ion Dugăescu, pregătiţi din timp pentru această operaţiune, tov. Ion Mădălin a plecat la Vâlcea pentru a lua legătura cu tovarăşii de acolo ca să asigure primirea şi adăpostirea tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar tov. Ion Pripasu şi eu am rămas la Târgu-Jiu să ne ocupăm de asigurarea evadării.
Data fusese fixată pentru 9-10 august la ora 9 seara, dar s-a produs o întârziere din motive de precauţiune. Tov. Ion Pripasu a luat în primire Gheorghe Gheorghiu-Dej în cimitirul de lângă lagăr după ce se strecurase pe sub sârmele ghimpate fără să fie văzut de paza de noapte a lagărului şi condus unde trebuia să vină maşina de la Craiova.
Eu aveam sarcina să supraveghez locul fixat pentru a nu interveni ceva ce ne-ar pune în situaţia de a fi descoperiţi.
Cum maşina nu sosise la ora fixată, am ieşit cu prudenţă pe poteca din boschet în întâmpinarea tovarăşilor la cca. 80 m. şi le-am transmis cu grijă că n-a sosit maşina şi că va trebui luată o hotărâre imediat.
Postul de mitralieră antiaeriană din apropiere ne-a făcut să nu oprim pasul să continuăm drumul, să depăşim punctul fixat pentru maşină şi hotărârea să fie luată imediat de a continua drumul spre depozitul pe care-l păzea tov. Pripasu.
Maşina a venit abia după miezul nopţii din cauza unor pene pe care le-a avut pe drum, a îmbarcat pe evadat şi a pornit spre Vîlcea.
Sarcina celulei de partid din Tg.Jiu a fost îndeplinită cu succes, urmând ca tovarăşii din Vîlcea să asigure până la capăt succesul acestei acţiuni.”

Comments are closed.