Primarul în procesul electoral din perioada interbelică

 56 total views

Anul 2016 este unul electoral, românii fiind chemați de două ori la urne pentru alegerea administrației locale și a Parlamentului. Dacă urmărim presa și legislația interbelică, constatăm mult prea multe asemănări cu România actuală. Primarul a avut și are un rol important, poate de aici confruntările actuale pe modalitatea de alegere a acestora. Singura deosebire majoră era că primarii nu erau aleși ci numiți, de aici dependența totală de guvernare. Dar să dăm cuvântul istoriei…

Cum erau sancționați cei care nu își făceau treaba
Cum erau sancționați cei care nu își făceau treaba

Începem recursul nostru la istorie cu o precizare, primarul avea un rol foarte important ca urmare a faptului că era șeful administrației comunale, avea dreptul să numească și să îndepărteze din serviciu pe funcționari și era conducătorul poliției comunale. Prin legislația electorală, primăriile jucau cel mai important rol în organizarea alegerilor parlamentare. Mai exact, primarii și comisiile rurale, cum se numeau atunci Consiliile Locale, aveau obligația de a întocmi listele electorale, de a distribui certificatele de alegător, de a asigura ordinea și liniștea publică pentru alegeri etc.

Primarul, agentul electoral principal

Primul lucru ce poate fi remarcat privind perioada interbelică este că administrația a fost pusă în slujba politicii. Primarul era pus de partidul de guvernământ și nu ales, nu se ținea cont de merite sau competențe ci de capacitatea electorală. Practic primarul era agentul partidului în comună, treburile administrative fiind oricum lăsate pe planul al doilea.
Dintr-un articol din martie 1924 apărut în presa vremii aflăm că la sate primarul era un țăran mai de frunte din partidul aflat la guvernare. Exista chiar o competiție internă: ”Acum de când s-a introdus sufragiul universal numărul pretendenților la primărie a crescut în proporție cu numărul partidelor și primăria rurală, așa oropsită cum este ea, a devenit ceea ce era sub regimul censitar și ceea ce este astăzi primăria urbană: gajul agenturei electorale a guvernelor”(Andrei Corteanu).
Se poate spune că nu întâmplător în presa vremii sau în arhivele Ministerului de Interne pot fi găsite plângeri, telegrame de protest și alte dovezi privind implicarea primarilor de partea guvernului în alegeri prin bruscarea Opoziției și promovarea intereselor celor de la Putere. Liderul țărănist Ion Mihalache scria într-o lucrare din vremea respectivă că ”unul dintre semnele urâte ale vremurilor de trezire la o nouă viață, sub o nouă formă, a poporului român, în anii de după război, va rămâne desigur amestecul administrației și-n special al jandarmilor în alegeri”.

Totul pentru victorie

Ce se întâmpla în teritoriu era uneori bizar. Ca un exemplu, la 29 martie 1920, Ministerul de Interne a trimis un ordin circular către prefecți prin care le cerea să combată ”cu toată energia” orice ”tendințe anarhice și distructive care s-ar ivi la sate”. Pentru un asemenea scop, de ”potolire a spiritelor”, se recomanda autorităților locale utilizarea invalizilor de război, a preoților, învățătorilor, studenților, negustorilor, practic toți cei care depindeau de stat într-un fel sau altul. Foarte interesantă era și precizarea că Ministerul de Interne ”le va plăti transportul și o indemnizație de deplasare”.
Primarul și funcționarii făceau propagandă pe față partidului de guvernământ. În județul Gorj, în primii ani după constituirea României Mari, candidații erau însoțiți de prefect, pretori, administratori financiari și revizori școlari, chiar și de comandantul de jandarmi. Din momentul când toți funcționarii aveau în principal alte sarcini, era pe undeva normal să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu. Învățătorii, agenți electorali importanți, uitau să mai treacă pe la școală sau să îi învețe ceva pe elevi. Un raport al Inspectoratului Regiunei VI Școlară din 25 ianuarie 1924 sancționa mai mulți dascăli din Gorj pentru rezultate slabe sau absențe: Alexandru și Ion Dănășel din comuna Cârna-Cărpiniș, Ion Popescu din Baia de Fier, Vasile și Ioana Bretoiu și Gheorghe Bărbulescu din Ceauru, D.Pupăză și N. Săvulescu din Dobrița. Nu scăpau de sancțiuni nici pr. Ion Urșanu și învățătorii I. Ivan și Gh. Ivan de la Școala din comuna Budeni-Sașa.

În loc de concluzii

Administrația locală a jucat în toată perioada interbelică un loc important în alegerile parlamentare. Cum aceasta era la mâna Guvernului, era normal pe undeva normal ca întreg aparatul administrativ să fie la mâna guvernanților. Doar că, atunci ca și acum, excesul de zel sau dorința de a intra în grațiile puterii, au creat probleme.