În perioada 4-18 februarie 2010, Muzeul Judeţean Gorj, secţia Istorie- Arheologie, găzduieşte expoziţia de fotografie „Pietrele Petrei”, al cărei autor este Mihaela Arsene, arhitect la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”. Aceasta a dorit să aducă românilor, în imagini, un exemplu despre cum respectă alţii patrimoniul şi cum ştiu să-l pună în valoare, oraşul antic din Asia, declarat una dintre cele şapte noi minuni ale lumii, ajungând să fie un loc unde se întâlnesc, acum, toate limbile pământului.
Cel mai adesea istoria este percepută ca o noţiune abstractă, o înşiruire, plicticoasă chiar, de date sau evenimente, care ne folosesc în mică măsură, necesită un efort suplimentar de memorare sau pot fi interpretate subiectiv, în funcţie de rezultatul care se vrea obţinut. Pentru eliminarea tuturor acestor inconveniente este necesară o capacitate, care se cere cultivată, acea de a distinge trecutul. Cum am putea înţelege, de pildă, dimensiunea Imperiului Roman (sub toate aspectele sale) doar prin simpla lectură sau vizionarea unor emisiuni? Impresia pe care o lasă o asemenea civilizaţie asupra unui arheolog ce poate citi, ca un veritabil vizionar al trecutului, în ciobul sau moneda descoperită, relevanţe nebănuite despre viaţa socială, economică, aspectele militare ale vremii, este cu siguranţă, mult mai puternică. Acelaşi efect îl pot avea siturile arheologice inclusiv asupra vizitatorului aparent obişnuit. Această puternică motivaţie, în urma vizitări sitului arheologic de la Petra (în Iordania), a determinat-o pe doamna arhitect Mihaela Arsene să transpună în fotografie, cu rol comunicativ, dimensiunea unei civilizaţii.
Oraş dinainte de Hristos
Străvechea localitate Petra, din Iordania, a cărei datare coboară în timp, după unele păreri până în sec. al VI-lea a.Hr., s-a constituit şi s-a constatat ca un important nod comercial în Orientul Mijlociu, prin care treceau drumurile spre Gaza în vest, spre Basra şi Damasc în nord, spre Aqaba şi Leuce Come peste Marea Roşie şi spre Golful Persic peste deşert. Menţionată sub un alt nume (Rekem – după mărturiile unor autori antici: Flavius Iosefus sau Pliniu cel Tânăr) în Manuscrisele de la Marea Moartă, Petra a atins apogeul sub nabateeni, popor semitic vorbitor de aramaică, fiind capitala regatului până în anul 106, când a intrat în componenţa Imperiului Roman.
Săpat în piatră
Oraşul se detaşează prin măreţia construcţiilor săpate în piatră, rol al meticulozităţi şi ingeniozităţii constructorilor, pe de o parte, şi al spectaculozităţii culorii pietrei, atributul „Artistului Suprem” după cum spune chiar autoarea fotografiilor. Printre edificiile maiestuoase care îmbină elemente arhitecturale deosebite (influenţe egiptene, elenistice, romane, siriene) într-o armonie perfectă prefigurând chiar stiluri arhitecturale (barocul) menţionăm o particularitate creată din nevoia adaptării la asprimea condiţiilor climatice: sistemul complicat de colectare şi aducţiune a apei. Laolaltă cu celelalte construcţii (Amfiteatrul, „Marele Templu”, „Mânăstirea”, Zona mormintelor regale, ş.a.), acesta reprezintă o mărturie a abilităţilor tehnice ale nabateenilor.
Sub stăpânire romană
Sub stăpânirea romană, oraşul se dezvoltă până în timpul lui Alexandru Sever, stagnarea evoluţiei şi apoi abandonarea sa fiind legate atât de înflorirea centrului comercial de la Palmyra, cât mai ales de cutremurul din anul 363 care a afectat nu numai clădirile oraşului ci şi sistemul de colectare a apei.
Petra, pe lista UNESCO
Oraşul Petra, precum şi întreaga zonă a văii Arabah au fost descoperite lumii apusene abia în 1812 datorită exploratorului elveţian Johann Ludwig Burkhardt. În 1985 Petra a fost inclusă pe lista UNESCO drept „una dintre cele mai preţioase moşteniri culturale ale omenirii”, fiind una dintre cele şapte noi minuni ale lumii.
Expoziţia prezentă în aceste zile la Muzeul Judeţean Gorj, secţia Istorie-Arheologie, ne creează perspectiva înţelegerii unui fenomen istoric în sine, prin oferirea unei abundenţe de detalii vizuale coroborate cu o informaţie precisă.
