În zi de Paşti la Padeş

Loading

Afară, primăvara se zbate să capete puteri şi să se instaleze de-a binelea în peisaj şi în viaţa oamenilor. Frunţile munţilor şi golurile alpine sunt încă acoperite de haina zăpezilor. Vântul rece scapă de pe creste şi ne înroşeşte feţele. Chiar în dimineaţa de Paşti, la Padeş, bruma a trecut peste lujeri de iarbă, peste poiene şi lăstarii verzi ai reînvierii naturii. Soarele s-a ridicat triumfător şi a mângâiat cu căldură ţinutul, vrând să protejeze explozia de vigoare a primăverii. Sărbătoarea de Paşti a dăruit sătenilor o zi frumoasă. Şi oaspeţii lor s-au bucurat de această zi.

Sfintele Paști, cea mai mare sărbătoare de peste an, a venit și la Padeș
Sfintele Paști, cea mai mare sărbătoare de peste an, a venit și la Padeș

De Joia Mare, în Joimărele, cum se spune din străvechime în satul ei, Marina s-a străduit să le facă pe toate cum se cuvine, să nu tulbure liniştea celor care veşnicesc dincolo de viaţă. Ştie că sufletele celor răposaţi revin în această zi pe la casele lor şi le-a pomenit cu ulcele smălţuite de Horezu.

Le-a umplut cu apă din bunar de la Nae, le-a pus turtiţe rumene pe gură şi flori de corcoduş la toartă şi le-a dăruit cu bogdaproste copiilor de pe vale. A aprins şi focul în răzor de grădină, să le fie lumină de întâmpinare celor întorşi din eternitate. Din zori a alergat ea ca argintul viu, să nu-i scape ceva nefăcut, să-i fie tihnit sinele. Să doarmă ea niţeluş, nici gând în această zi, nu-i bine, altfel cum să fie vioaie şi puternică peste an! Şi-a pus pe bărbatu-său, pe Ionică, să vopsească ouăle, dar nu cu vopsea! A pregătit ea conţinutul cojilor de ceapă într-o cotovaică veche de dovleac şi ce mai ouă roşii au ieşit după ce jupânul casei a imaginat câteva modele încrustate în culoare cu ajutorul frunzelor de pătrunjel.
A fost apoi Vinerea Mare, ziua scăldatului! Vasilică, Ionuţ şi Beniamin s-au încurajat şi au coborât spre albia Motrului, la gâldaiele de la Samaneşti. Celor trei feciori nu le-a păsat de vântul răcoros care şuiera prin vârfuri de coastă şi păduri, nici de lacrimile zăpezilor care se călătoreau prin vifor de val. Ei s-au aruncat în apa rece scufundându-se în umbletul râului, să fie sănătoşi peste an, cum le-a spus lor Mama Paraschiva că a aflat de la Moş Pătru care a trăit aproape o sută de ani fără să ştie de vreun vraci. Cei trei flăcăi s-au întors spre seară acasă, mai încrezători şi mai plini de viaţă!

Paște pe Valea Motrului

În dimineaţa de Paşti, primăvara s-a revărsat cu mult zâmbet peste ţinutul din preajma Văii Motrului. Marina a adus de la biserică lumină şi păştele. Moş Ionică a aşezat la toate pragurile din casă glii de pământ cu iarbă verde, aduse din Poiana Mărului. Aşa a păşit Marina cu lumina în casă, numai peste sufletul ierbii, potrivit tradiţiei. Lasă lumânarea la icoană, să o aprindă la furtună şi boală, pentru tămăduire! Până să ia păştele, întreaga familie s-a spălat cu apa de izvor din lighianul în care au fost puse un ou roşu, un ban de argint, o ramură de busuioc şi o frunză de urzică.
Toate acestea au menirea de a-i face să creadă că vor fi roşii în obraji toată vara, vor fi feriţi de rele, aspri ca urzica şi vor mirosi ca busuiocul, strălucitori ca argintul, în deplină vitalitate, puternici şi credincioşi şi în frumoasă armonie cu semenii. Masa este plină de bucate preparate în sobă sau la cuptor. Dintre ele nu lipsesc ouăle roşii, salata cu ceapă verde, sarmalele şi piftiile, peştele prăjit, drobul şi friptura de miel, prăjiturile şi cozonacul. După ce au luat păştele, fiecare gustă din peşte pentru a fi iute ca peştele în apă, puţină carne de miel, ciocnesc ouă roşii şi mănâncă primul ou roşu. Apoi pofta se dezleagă spre toate merindele gătite, chiar şi la ciorba de bureţi pe care Marina o face în fiecare an din măruntaiele de miel.

Tradițiile nu mor

Tradiţiile şi obiceiurile şi-au urmat cursul de peste ani, bătrânii au vegheat la respectarea şi împlinirea lor cu toate că nu întotdeauna se şi întâmplă prevestirile acestora. A fost şi cald, a fost şi răcoare, am ascultat triluri limpezi şi inimitabile din cântec de privighetori şi mierle. Cucul a fost mai zgârcit cu glasu-i unic. Rareori s-a auzit peste coline de codru ecoul cântecului său. S-au limpezit apele şi prin zăvoaie şi bălţile lacustre au ieşit la treabă perechile de raţe sălbatice, lişiţele, cocostârcii, berzele. Turmele de oi s-au împrăştiat prin luminişuri şi ferestre de ostrov, căutând firul crud al ierbii între ramuri de râu. Printre case primenite au apărut coroane albe de pomi înfloriţi. S-au grăbit să înflorească zarzării, au înflorit şi cireşii, sunt indecişi prunii, mai aşteaptă merii, perii. Nucul şi-a pus şi el ciucuraşi lungi pe ram.
De neuitat rămâne bucuria care a poposit în casele oamenilor. Georgică îşi aşteaptă naşii din Tarniţa la ospăţ, să-i dăruiască de Paşti cu ouă roşii, cum fac finii cu naşii în această zi. Părinţii şi bunicii şi-au revăzut după multă vreme copiii, nepoţii, strănepoţii. Au fost îmbrăţişări multe, lacrimi de revedere, lacrimi de fericire. A fost şi soare, a fost şi umbră, au fost şi nori şi ploaie şi fulgere şi tunete, semn de belşug pentru sat. A fost o zi frumoasă de Paşti, la care oamenii au visat şi de care s-au bucurat. Dorinţele lor au fost împlinite, aşteptările s-au stins cu bine, nu mai sunt apăsări, nelinişti şi alte gânduri răzleţe.
Crenguţa şi Frăguţa şi-au scos straiele noi, cusute cu ajutorul bunicii. Mâine este nedeie în Dealul Băii. Vor merge acolo, la horă, la Baia-de-Aramă, să arate lumii ce au cusut ele, măiestria mâinilor lor. Nu ştim dacă vor mai purta maramă sau poale, dar le vom vedea în iureşul jocului. Vor veni feciorii să le cheme în hora satului, să le stropească cu parfum şi să le ducă apoi la altar. Întru frumuseţea vieţii şi înveşnicirea satului!