Oraşul Târgu Jiu a fost unul dintre primele oraşe din ţară ocupate de către armatele germane şi austro-ungare. Ca urmare a acestui fapt, oraşul nostru a suferit, începând cu prima jumătate a lunii noiembrie 1916, o ocupaţie dură timp de doi ani. La Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale se află un bogat material documentar referitor la această perioadă.
Debutul Primului Război Mondial la 28 iulie 1914 i-a găsit pe conducătorii României într-o dilemă cu privire la ce poziţie urma să adopte ţara faţă de conflictul recent izbucnit între cele două alianţe militare, Tripla Alianţă (Imperiul German, Imperiul Austro-Ungar, Regatul României, Regatul Italiei) şi Tripla Înţelegere (Franţa, Marea Britanie, Imperiul Rus). Deşi era membră a Triplei Alianţe încă din anul 1883 (printr-o convenţie secretă), principalul interes al României pe termen lung, şi anume reunirea teritoriilor româneşti aflate sub stăpânire străină (Transilvania, Banatul, Bucovina, aflate în stăpânirea Austro-Ungariei şi Basarabia, aflată în componeţa Imperiului Rus) făcea dificilă alegerea clară a unei tabere. Acest lucru s-a datorat faptului că existau teritorii româneşti în componenţa unor state aflate în ambele alianţe militare, astfel că, în timp ce Transilvania, Banatul şi Bucovina se aflau în componenţa Imperiului Austro-Ungar, membru al Triplei Alianţe, Basarabia se afla în stăpânirea Imperiului Rus, membru al Triplei Înţelegeri. Până la luarea unei decizii în acest sens, Consiliul de Coroană, reunit la Sinaia la 21 iulie 1914, a hotărât proclamarea stării de neutralitate armată. Pe măsură ce conflictul evolua, iar în cele două tabere implicate se alăturau tot mai multe ţări, luarea unei decizii devenea imperios necesară. Asfel că, la 15 august 1916, regele Carol I, deşi favorabil Triplei Alianţe, dar respectând sentimentele francofile ale populaţiei ţării şi înţelegând necesitatea dobândirii Transilvaniei, Banatului şi Bucovinei, a acceptat intrarea în război alături de Antanta şi trimiterea declaraţiei de război Austro-Ungariei. Îmediat, ofensiva trupelor române a început, soldaţii pătrunzând prin trecători, adânc în Transilvania. Totuşi, după câteva succese notabile, începând cu toamna anului 1916, armatele române au început să se retragă pe linia Carpaţilor în faţa puternicului atac al armatelor germano-austro-ungare sosite în Transilvania. În acelaşi timp, pe linia Dunării s-a produs dezastrul de la Turtucaia, când armatele române au suferit o înfrângere puternică în faţa trupelor germano-bulgare. Deoarece capitala ameninţa să fie ocupată, comandanţii români au hotărât trimiterea de trupe pentru apărarea Bucureştiului. În acel moment s-a produs dezastrul pe linia Carpaţilor ca urmare a declanşării unei noi ofensive de către armatele Puterilor Centrale, care au reuşit să „rupă” apărarea română şi să treacă la sud de Carpaţi. Trupele române, în inferioritate numerică şi prost echipate au înregistrat înfrângere după înfrângere astfel că, pentru a preîntâmpina un dezastru care ar fi putut duce la capitularea ţării, s-a luat decizia retragerii Familiei Regale şi a guvernului în Moldova. Astfel, în iarna anului 1916, jumătate din ţară se găsea sub ocupaţia inamicului.
Târgu-Jiul sub ocupaţie
În pofida eroicei apărări a oraşului de către simplii cetăţeni în momentul bătăliei de la podul Jiului (14/27 octombrie 1916), oraşul Târgu Jiu a fost unul dintre primele oraşe din ţară ocupate de către armatele germane şi austro-ungare. Ca urmare a acestui fapt, oraşul nostru a suferit, începând cu prima jumătate a lunii noiembrie 1916, o ocupaţie dură timp de doi ani. În această perioadă populaţia oraşului a avut de îndurat, pe lângă rigoarea autorităţilor germane (armata germană era cea mai puternică dintre armatele Puterilor Centrale ca urmare a numărului, pregătirii şi dotării sale), grele lipsuri, rechiziţii de alimente, materiale, obligaţia de a-i încartirui pe soldaţii şi ofiţerii germani şi austro-ungari, cenzură, etc., situaţia fiind similară şi în celelate oraşe din partea ocupată a ţării (Oltenia şi Muntenia).
La Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale se află un bogat material documentar referitor la această perioadă. În dosarele aflate în posesia instituţiei există un mare număr de adrese, memorii, etc. trimise Primăriei oraşului Târgu Jiu de către instituţii sau particulari având drept scop inventarierea pagubelor suferite şi solicitarea de despăgubiri. La acestea se adaugă desigur şi menţiunile din presa vremii, precum şi unele publicaţii apărute după sfârşitul războiului („Atrocităţi germane” de Nicolae Jac Constantinescu, 1919), ce constituie un adevărat rechizitoriu al pagubelor produse de ocupaţia germană în judeţul Gorj.
O primă menţiune demnă de a fi consemnată este cea a Casieriei oraşului Târgu Jiu care, într-o adresă către Primăria oraşului preciza că, în timpul ocupaţiei trupele germane i-au distrus un pupitru, câteva lămpi electrice de masă, fotolii, scaune, lavoare, scuipători de ceramică, mese, lăzi, dulapuri, etc.
Nici cimitirul oraşului nu a scăpat de pagube materiale, mai multe obiecte bisericeşti şi piese de mobilier fiind furate şi respectiv, distruse de soldaţi germani.
De asemenea, într-o adresă a Serviciului Tehnic al oraşului către Primărie aceasta din urmă era informată cu privire la defrişările operate în proprietatea oraşului numită „Zăvoiul de peste Jiu”. De aici au fost tăiaţi de către germani un număr de 170 de anini (diametru 30-70 cm, 8-15 m lungime) în valoare de 40 lei bucata şi 80 de plopi (diametrul de 20-50 cm, 7-12 m lungime) valorând 30 lei bucata, suma totală arborilor fiind de 9.200 lei.
Clădirea Primăriei (actuala clădire a Prefecturii judeţului Gorj) a suferit şi ea stricăciuni din partea trupelor de ocupaţie, ca de exemplu, spargerea geamurilor, dărâmarea sobelor de teracotă, distrugerea unor trepte de marmură, etc.
Printre celelalte clădiri ce au fost afectate în aceşti doi ani menţionăm clădirea abatorului oraşului, gheretele existente în piaţa mare, cişmeaua Sâmboteanu, pagube produse asupra locului unde se defăşura târgul săptămânal, asupra podurilor şi podeţelor, totul însumând cifra de 65.970 lei.
Există totodată în dosarul consultat de noi pentru redactarea acestui articol, două documente, devize ale şefului Serviciului Tehnic, A. Păunescu din care reiese că germanii au demolat deliberat două construcţii, „Lazaretul” (spitalul de boli contagioase aflat în apropierea cimitirului militar) şi „Casa Cividin”, proprietatea Primăriei, ambele construcţii masive, de zid, pagubele fiind de 20.310 lei şi respectiv 8.160 lei. Materialele rezultate din dărâmarea lazaretului au servit, aşa cum se poate citi în documente, construirii de către germani de alei în cimitir (probabil unde au fost înmormântaţi proprii camarazi).
Pagube au suferit, aşa cum se poate vedea din documente, şi şcolile oraşului folosite arbitrar de către stăpânitorii vremelnici pentru scopurile proprii.
Distrugeri ale ocupanţilor
Pe lângă furturi şi distrugeri am găsit un document foarte interesant ce menţionează distrugerile provocate de armata germană străzilor oraşului, chiar la sfârşitul perioadei de ocupaţie, când aceasta se pregătea să se retragă peste munţi ca urmare a ofensivei armatei române şi franceze. Documentul cu pricina este o adresă a aceluiaşi Serviciu Tehnic Comunal (în acea vreme localităţile se împărţeau doar în: „comune urbane”, şi „comune rurale”, cele urbane fiind încadrate în aceeaşi categorie, indiferent de mărimea lor, astfel că Bucureştiul era comună urbană la fel ca şi Târgu Jiul, spre deosebire de situaţia existentă în zilele noastre), către Primărie în care este precizat faptul că deşi Serviciul Tehnic comunicase armatei germane din Târgu Jiu indicaţia de folosire a străzilor periferice pentru traversarea oraşului, acestea au nesocotit-o, trecând cu toată armata, formată din coloane de aprovizionare, artilerie, infanterie şi cavalerie pe străzi centrale ca străzile Victoriei, Tudor Vladimirescu, Unirii, Dr. Angelescu, Transilvania. Ca urmare a acestui fapt, străzile menţionate necesitau reparaţii în valoare de 86.600 lei.
Va urma.
Dumitru Cătălin Drăghici
Masterand Facultatea de Istorie Bucureşti
