Dacă săptămâna trecută vorbeam de scandalul de la Şcoala Populară şi Biblioteca Judeţeană, instituţii ai căror manageri au dat concursuri mai mult sau mai puţin corecte, remarcăm acum că cel puţin în privinţa celei dintâi, lucrurile par să reintre în normal. Aflaţi în faţa unei presiuni imense din partea cetăţenilor şi a presei locale, mai-marii social-democraţi ai Consiliului Judeţean au dat înapoi. Proiectului de management al lui Viorel Gârbaciu i s-au descoperit valenţele care lipseau anterior iar acesta are şansa de a-şi păstra scaunul. Doar că va avea viaţă grea cu cei care văd cultura la hectar sau ca pe o haldă de steril, lucru anunţat deja de nemulţumirea acestora că s-a mediatizat cazul. Oare ce or fi avut de ascuns, că presa le-a cerut transparenţă şi nu încălcarea legii?
Vestea bună este că presa locală şi-a dovedit încă odată forţa, politicul a fost nevoit să facă un pas înapoi pentru a nu cădea în ridicol şi în dizgraţia definitivă a electoratului. Fără presa independentă, din păcate tot mai redusă din cauze economice, Puterea ar fi alunecat de foarte mult timp pe o pantă periculoasă, şi vorbim acum la scară naţională. Putem găsi foarte multe metehne presei independente, vini pe care le are sau nu, dar are un mare merit, dacă mai suntem o democraţie aceasta i-o datorăm în exclusivitate. Că a fost Adrian Năstase sau Traian Băsescu, nu au putut să facă chiar orice pentru că presa a strigat în agora. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Gorj şi ne pare bine că a fost aşa. De fapt există un lung şir de victorii pornind de la OPINIA în primul deceniu postrevoluţionar şi continuând cu ziarele de pe la sfârşitul epocii Mischie.
Asupra presei locale planează însă tot mai greu spectrul crizei, mai multe organe de presă scrisă funcţionând la limita de avarie, doar pe on-line. Situaţia este dramatică deoarece nici televiziunile nu o duc prea bine, cea mai bună dovadă fiind migraţia permanentă de la anumite posturi. În momentul când nu îşi ia salariul, nu ştim dacă îi mai dă mâna redactorului sau reporterului respectiv să mai facă pe echidistantul. Această vulnerabilitate este speculată de cine trebuie dar există o silenzio stampa în domeniu demnă de o cauză mai bună.
Cineva care ar vrea să ne contrazică ne-ar putea spune că există prea multe organe de presă în Gorj, vreo 25-30 după o numărătoare simplă. Foarte multe dintre acestea apar doar întâmplător iar altele, poate prea multe, apar şi sunt finanţate cu alte scopuri, de regulă ale celui sau ale celor cu banii. Interesele sunt atât de divergente încât niciodată nu se vor pune de acord, de aici necesitatea ca aceste publicaţii sau posturi să îşi continue existenţa. Cenzura economică este tot mai puternică şi, din nefericire, într-o perioadă foarte scurtă s-ar putea să nu mai reuşim un nou caz Gârbaciu şi asta nu pentru că nu o să se mai întâmple, ci pentru că vom fi tot mai puţini cei care am putea să luăm atitudine. Până atunci să ne savurăm victoria pentru că ar putea fi ultima!