A văzut de curând lumina tiparului cartea ”JURNALUL UNEI DEPORTATE: ILEANA PAULINA GELLER ”FAȚĂ ÎN FAȚĂ” CU DONBASUL” sub egida Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, editori cercetătorii Gherghina Boda și Dumitru-Cătălin Rogojanu. Lucrarea se constituie un veritabil eveniment editorial despre o dramă ce a antrenat zeci de mii de etnici germani deportați în fosta URSS pentru muncă forțată, mulți dintre aceștia murind pe meleaguri străine.
Istoricii Gherghina Boda și Dumitru-Cătălin Stolojanu reușesc, prin intermediul cazului Ilenei Paulinei Geller, să aducă în atenția publicului românesc, drama etnicilor germani din România(mai ales din Banat și județele Arad și Hunedoara) care au fost deportați în U.R.S. S. la sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale. Editorii cărții ne mărturisesc încă de la început că: ”Dorim ca această carte să fie un monument ridicat în memoria tuturor celor care și-au pierdut viața în lagărele de muncă forțată din teritoriile rusești ale anilor 1945-1950, un omagiu adus inocenței tinereții mutilate de orori nemeritate a unor oameni care nu aveau decât o singură vină, aceea că erau de origine germană într-o țară perdantă în luptele sângeroase ale unui război inutil”( ”JURNALUL UNEI DEPORTATE: ILEANA PAULINA GELLER ”FAȚĂ ÎN FAȚĂ” CU DONBASUL”, pag. 11).
Mărturisirile eroinei cărții, Ileana Paulina Geller, sunt de-a dreptul cutremurătoare și acestea vin să rememoreze o perioadă neagră din istoria noastră națională. Aceasta s-a născut în orașul Petroșani la 12 iulie 1924 și a supraviețuit până la 5 februarie 2016, timp suficient pentru ca și comunitatea locală din Călan(acolo unde și-a petrecut cea mai mare parte din viață) dar și istoricii Gherghina Boda și Dumitru-Cătălin Rogojanu să reușească să facă cunoscută povestea cutremurătoare a deportării în URSS. Iată cum o descriu editorii cărții pe Ileana Paulina Geller: ” Femeia micuță cu ochi albaștri pătrunzători, în care juca o undă abia perceptibilă de veselie împletită cu tristețe care trecea parcă dincolo de timp, atunci când începea să povestească se transforma sub ochii tăi într-un titan al aducerii aminte, într-un foc viu în care amintirile parcă întețeau și mai mult flacăra trecutului. ( ”JURNALUL UNEI DEPORTATE: ILEANA PAULINA GELLER ”FAȚĂ ÎN FAȚĂ” CU DONBASUL”, pag. 10).
Despre deportarea germanilor
Urmare a ieșirii României din războiul antisovietic la 23 august 1944 și a semnării Convenției de armistițiu de la 12 septembrie 1944, URSS a primit în iarna anului 1944-1945 circa 70 000 de etnici germani în baza solicitării ruse ca ”toți supușii germani și unguri să fie internați în lagăre speciale”(general-locotenent Vladislav Petrovici Vinogradov-locțiitor șefului Comisiei Aliate de control din România). Interesant că autoritățile române au justificat aceste deportări făcute la cererea URSS ”pentru înlăturarea spionajului și menținerea ordinii publice în spatele Armatei de Operații”. Potrivit istoricului Ilie Schipor, un cercetător atent al perioadei, inclusiv într-un serial pentru revista ”Magazin istoric”, intenția autorităților era să se aresteze bărbații și femeilor cu vârsta cuprinsă între 16 și 55 ani care au făcut parte din conducerea Grupului Etnic German sau au participat activ la evenimentele dintre anii 1940-1945. Doar că au plătit cu ani de detenție și alte persoane de origine germană, cum a fost cazul Ileana Paulina Geller.
A existat o hotărâre a Comitetului Statului de Stat al Apărării din 16 decembrie 1944 unde s-a dispus însă: ”1. Să se mobilizeze și să se interneze, în vederea trimiterii la muncă în U.R.S.S., toți etnicii germani, bărbați cu vârsta între 17 și 45 de ani și femeile cu vârste între 18 și 30 de ani, din teritoriile României, Iugoslaviei, Bulgariei și Cehoslovaciei, eliberate de Armata Roșie. Să se precizeze că mobilizările se aplică nemților cu cetățenie germană și ungară, ca și nemților cetățeni ai României, Iugoslaviei, Bulgariei și Cehoslovaciei”. Tot în documentul respectiv, se vorbește despre preluarea deportaților și utilizarea acestora la ”refacerea industriei carbonifere din bazinul Donbas și a siderurgiei din Sud”.(”Deportarea în URSS a etnicilor germani din România. Documente arhivistice ruse”, în ”Magazin istoric”, nr 632, noiembrie 2019).
Antrenată fără voie și fără vină în această dramă, Ileana Paulina Geller își amintește drumul spre U.R.S.S.: ”Eram câte 60 de persoane într-un vagon, ca peștii, închis pe dinafară numai prin gemuleț cu gratii de fier și mai vedeam așa pe rând, pe ai noștri cum plâng și strigă și cădeau în zăpadă între linii și jandarmii îi împingeau, și rușii cu vintofca automată îi îndepărtau.”(lucrarea citată, pag 45).
Eroina cărții, Ileana Paulina Geller, s-a aflat în URSS în perioada 1945-1950 alături de sora sa, amândouă reușind să înfrunte cu succes privațiunile dintr-un lagăr de muncă forțată. Amintirile din lagăr ale eroinei sunt de-a dreptul cutremurătoare: ”Eram așa de flămânzi încât mâncam ceapă degerată, coji de cartofi de la grămada de gunoi, căci ofițerilor le făceau mâncare cu cartofi și conserve americane. Și brigada de mineri mai primea o cutie de conservă cu carne de porc în suc propriu, dar asta trebuia împărțită la 50 de femei. Ne reveneau 20 de firișoare de carne și câteodată primeam burtă aproape necurățată, avea un miros specific, dar tremuram și după asta”(lucrarea citată, pag. 52)
”Ne sculam dimineața la 4, ne îmbrăcam după comandă, se striga scularea, repede să apucăm ciorba sau ceaiul și murăturile, apoi încolonarea la poartă unde ne numărau la ieșire și la intrare, bineînțeles escortați. Pâinea venea după mai multe ore după masă. Bigadiera cu încă două fete care se găseau în camere după schimbul 1 sau 3, o găseau pe pat. Trebuia împărțită să ne ajungă la 3 mese, dar fiind așa flămânde, mâncam tot o dată și până în cealaltă zi nu mai mâncam. Asta a fost circa 2 ani, aproape 3”.(lucrarea citată, pag. 53).
Nu ne rămâne decât să felicităm pe cei doi istorici-Gherghina Boda și Dumitru-Cătălin Rogojanu-pentru acest demers editorial inedit și necesar iar pe cititori îi îndemnăm să caute în librării această carte apărută în anul 2019 la prestigioasa Editură ”Cetatea de Scaun”din Târgoviște!
