Ne fură ţara de sub noi!

Loading

Noi, românii, nu suntem în stare să ne conducem singuri. Nu că toate ţările ar reuşi, iar noi nu, dar poporul român are, ca să spun aşa, sindromul de… „popor cucerit”, sau „popor asuprit”. Probabil că ni se trage din istorie, pentru că populaţia carpato – danubiano – pontică a fost cucerită şi asuprită, pe rând, de Imperiul Roman, Imperiul Otoman şi Imperiul Austro – Ungar. Asta e, dacă n-am avut şi noi imperiul nostru, să-i asuprim pe alţii! Nu că asta ar fi un lucru bun. Dar, din păcate, pe plan internaţional avem acea privire de câine hăituit, fără stăpân şi fără cuşcă, fără o proprietate pe care trebuie să o apere, unde să se simtă stăpân şi să-şi impună autoritatea faţă de câinii vecinilor, câine hăituit ce umblă cu coada-ntre picioare şi abia are curaj să pună gura pe mâncare, când se mileşte cineva să-i dea. Iar când ai privirea câinelui hăituit, cei siguri pe ei vin şi te umilesc, îţi dau ordine, ba chiar te dau la o parte, dacă stai într-un loc ce le place lor. Şi acum, ia să vedem! Sunt motive să le placă altora locul nostru? Păi… Avem  cea mai importantă rezervaţie de stuf din lume, în Delta Dunării, cele mai întinse şi mai bine conservate păduri virgine din Europa temperată şi jumătate din efectivele de carnivore mari ale continentului (urs, lup, râs şi pisică sălbatică). Ce ziceţi, nu cumva mai marii lumii ne invidiază pentru atâta bogăţie şi nu cumva vor să ne uşoaie de aici, ca să se aşeze ei? Sau şi mai simplu, ei să devină stăpâni, iar noi „sclavii” lor? Veţi spune că trăim într-o societate modernă, iar scalvagismul a fost abolit demult. De acord. Dar, ia gândiţi un pic! De ce au trimis din afară bănci şi ne-au dat credite cu buletinul şi ne-au permis un grad mare de îndatorare? Ca să ne vândă casele dacă nu putem plăti, iar tot ei să le cumpere, pe partea-ailaltă. De ce ne-au cumpărat petrolul? Ca să ne controleze din preţuri. De ce vin cu caravane, să ne ia medicii, eminenţele cenuşii, studenţii valoroşi? Ca să ne îndobitocească, să scadă nivelul de inteligenţă al poporului şi să ne ducem la ei cu căciula în mână, să ne rugăm de ei să ne trateze, să ne găsească ei soluţii pentru toate problemele. De ce ne dau împrumuturi peste împrumuturi, pentru statul Român şi ne încurajează că ne vom reveni? Ca să muncim, de acum înainte, să le plătim lor dobânzi, iar ei să stea pe oiştea căruţei, să ne strunească din zăbală şi să ne biciuie, când o luăm prin porumbi.
Acum, stau şi mă-ntreb, de ce riscăm să ajungem aici? Pentru că unii ne vând ca să câştige alegerile? Pentru că factorii de decizie primesc comisioane imense ca să facă ce vor cei din afară? Pentru că suntem proşti grămadă şi credem ce insinuează „specialiştii” marilor puteri? Oare chiar nu ne duce capul că atunci când ai ceva ce alţii din jurul tău îşi doresc e clar că vor face tot ce pot: să te mintă, să te mituiască, să te prostească sau chiar să te fure, ca să ia ce-ţi aparţine?
Să vă spun o fabulă! Poate-aţi uitat-o, sau n-aţi ştiut-o niciodată… „Corbul a furat, odată, caşcaval de undeva/ Şi cu bucăţica-n gură, într-un pom, pe-o creangă sta,/ Vulpea, însă, mirosise, de prin văi, de unde-a fost/ Ei îi place caşcavalul şi ştia că corbu-i prost./ Vine-ncet, cu vorbe bune, Ah, iubite, plecăciune!/ „Ce pasăre, ce minune! Dar n-are glas, ce păcat!”/ Corbul se umflă în pene şi gândi: „Ba am, eu, nene!”/ Iar ca să-şi arate glasul, el să cânte a-nceput/ Însă, când a deschis ciocul, caşcavalul a căzut…/