Pe 6 septembrie 1950, prin Legea nr. 5 au fost desfiinţate judeţele şi au fost înfiinţate regiuni compuse din raioane, oraşe şi comune. Raionul Gilort care trebuia, conform Legii nr. 5/1950, să poarte denumirea Bengeşti şi să aibă reşedinţa în localitatea cu acelaşi nume, dar datorită lipsei spaţiului locativ şi-a desfăşurat activitatea sub denumirea de Sfatul Popular al Raionului Gilort cu reşedinţa în comuna Novaci. După aplicarea Decretului nr. 331 din 19 septembrie 1952 i se stabileşte ca reşedinţă comuna Târgu Cărbuneşti. Ca urmare a modificărilor şi îmbunătăţirilor din anii 1953, 1956, 1960 şi 1964 aduse legii pentru organizarea administrativ-economică a teritoriului ţării, numărul comunelor asupra cărora a avut competenţa teritorială a variat în perioada 1952–1968 între 25 şi 42.
Fondul de arhivă provenit de la această instituţie administrativă se păstrează la Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale, fiind preluat în anul 1983 de la Consiliul Popular Orăşenesc Târgu Cărbuneşti.
Printre documentele preluate se păstrează şi un dosar ce conţine o monografie a raionului întocmită în anul 1953 de colectivul Secţiunii Planificare din cadrul Sfatului Popular al Raionului Gilort al cărei text îl redăm în continuare:
„Monografia Raionului Gilort întocmită în anul 1953
Raionul Gilort cu reşedinţa în Târgu Cărbuneşti are o suprafaţă de 1.260 km2 şi o populaţie de 54.000 locuitori cu o densitate de 43 locuitori pe km2.
Relieful
Acest raion face parte din regiunea deluroasă a ţării noastre. Din întreaga suprafaţă abia 20% este câmpie, iar restul de 80% sunt dealuri. Depresiunea Gilortului străbate de la nord la sud şi are forma unei albii uriaşe ce se lărgeşte din ce în ce mai mult spre sud.
Apele
Cel mai însemnat râu este Gilortul care curge de la nord la sud şi străbate depresiunea de care am vorbit mai sus. Acest râu are un mare debit de apă mai ales primăvara şi toamna, când are puternice viituri care distrug totul în calea lor. De aceea în numeroase locuri este nevoie de îndiguiri.
Dacă s-ar construi aceste diguri, pe tot parcursul lui din Raionul Gilort, care este de circa 30 km s-ar recupera 300 ha pentru agricultură, teren de luncă, de o mare productivitate. Acest teren s-ar preta minunat pentru grădini de zarzavat.
La ieşirea lui din munţi s-ar putea crea şi un mare lac de acumulare cu o mare hidrocentrală. Şi în prezent este o hidrocentrală la Novaci, dar care nu foloseşte decât o mică parte din apele Gilortului.
Gilortul are ca afluenţi mai însemnaţi râul Blahniţa ale cărui ape se împreună cu ale Gilortului lângă Cărbuneşti. Şi această apă străbate raionul nostru tot de la nord la sud printr-o depresiune cu mult mai îngustă decât a Gilortului.
Un alt râu este Amaradia, care îşi are obârşia chiar pe teritoriul raionului nostru şi se formează din puhoaiele şi pâraiele ce coboară de pe dealuri primăvara şi toamna. În timpul verii este sec. Acest râu trece pe lângă satele: Poiana Seciuri, Pojaru, Logreşti-Moşteni, Târgu Logreşti, Hurezani şi se varsă în râul Jiu.
Toate aceste ape fiind repezi au un curs capricios şi prin revărsările lor tumultoase aduc mari stricăciuni agriculturii, de aceea este necesar să se facă îndiguiri.
Mai sunt apoi o mulţime de pâraie care primăvara şi toamna formează adevărate râuri, care şi ele dacă ar fi captate în lacuri de acumulare ar putea fi folosite la microcentrale sau irigaţii după modelul sovietic.
Clima
Raionul nostru are veri răcoroase şi ierni uşoare, câteodată chiar dulci.
În văile adăpostite cresc nuci şi castani.
În aceste văi se desprimăvărează foarte timpuriu şi vegetaţia începe devreme.
Pomii înfloresc, văile şi coastele înverzesc şi totul te îndeamnă să ieşi la munca câmpului.
Porumbul este însămânţat, răsare frumos şi odată cu el culturile obişnuite ca: dovleacul, cartoful, fasolea etc.
Toate merg frumos şi ţăranul nostru se gândeşte că trebuie să se pregătească de prăşit. Dar iată că într-o bună noapte chiar de la începutul lunii mai, temperatura scade brusc sub zero şi bruma a distrus totul.
Iată de ce clima acestor văi ar trebui bine studiată şi pe baza principiului miciurinist ar trebui să se selecţioneze plantele care au rezistat acestor brume pentru a se crea specii care să poată înfrunta aceste mici capricii ale naturii, brumele, care nu sunt altceva decât îngheţuri pe timp de o oră după aproape o lună sau chiar două de zile călduroase şi care brume compromit producţia pe un an.
Solul
Pe întinsul raionului nostru sunt mai multe feluri de terenuri şi anume crivinoase (argilă) amestecată cu nisip fin.
În aceste terenuri merge numai porumbul, iar culturile de grâu rămân cu paiul mic şi rar. Spicul şi bobul sunt de asemenea mici.
Terenurile nisipoase care de obicei sunt în marginea râurilor se mai zic şi lunci. În aceste terenuri creşte secara.
Majoritatea terenurilor de cultură din raionul nostru este tip podzol şi pentru ca culturile de cereale să se dezvolte în bune condiţiuni, acest teren are nevoie de îngrăşăminte naturale.
În partea de sud-est a raionului, terenul estre brun-roşcat de pădure. Şi acest teren are nevoie de îngrăşăminte naturale.
Fauna
Desigur că pe o suprafaţă relativ mică, nu putem vorbi de o faună prea bogată.
Dintre animalele sălbatice cităm: lupul şi vulpea, apoi dihorul, veveriţa şi iepurele.
Dintre păsări cităm: uliul, pupăza, ciocănitoarea, stăncuţa, corbul, cioara şi celelalte păsări mici care trăiesc prin păduri. Dintre toate cea mai păgubitoare este cioara care face mari stricăciuni culturilor de porumb.
Dintre păsările călătoare cităm: barza şi rândunica.(va urma)
Dumitru Băluțoiu