Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Monografia Raionului Gilort în 1953 (II)

Monografia Raionului Gilort în 1953 (II)

Submitted by on 7 December 2016articol citit de 1,045 ori | No Comment

Pe 6 septembrie 1950, prin Legea nr. 5 au fost desfiinţate judeţele şi au fost înfiinţate regiuni compuse din raioane, oraşe şi comune. Raionul Gilort care trebuia, conform Legii nr. 5/1950, să poarte denumirea Bengeşti şi să aibă reşedinţa în localitatea cu acelaşi nume, dar datorită lipsei spaţiului locativ şi-a desfăşurat activitatea sub denumirea de Sfatul Popular al Raionului Gilort cu reşedinţa în comuna Novaci. După aplicarea Decretului nr. 331 din 19 septembrie 1952 i se stabileşte ca reşedinţă comuna Târgu Cărbuneşti. Ca urmare a modificărilor şi îmbunătăţirilor din anii 1953, 1956, 1960 şi 1964 aduse legii pentru organizarea administrativ-economică a teritoriului ţării, numărul comunelor asupra cărora a avut competenţa teritorială a variat în perioada 1952–1968 între 25 şi 42.

Configurația administrativă a Raionului Gilort

Configurația administrativă a Raionului Gilort

Flora

Flora raionului nostru este deosebit de bogată. Având o climă dulce şi ploile relativ abundente, pe tot întinsul raionului nostru cresc un mare număr de specii. Cităm pe cele care ar putea fi folosite ca plante medicinale: patlagina, izma, pelinul, romaniţa (muşeţelul), coada şoricelului, sunătoarea, ogliciul, măceşul sălbatic etc.
Dealurile sunt acoperite cu păduri de fag, stejar, gorun, ulm, iar văile sunt presărate cu anin, plută, salcie. Un alt arbore care creşte în stare sălbatică este alunul, care după principiul miciurinist ar putea să fie îmbunătăţit deoarece fructele sale sunt bogate în uleiuri.
Dintre pomii fructiferi, prunul este acela care ocupă primul loc şi o bună parte din dealurile raionului nostru sunt acoperite cu livezi de pruni dar de soiuri inferioare.
Prunul este pomul fructifer care va trebui să ocupe în viitorul cel mai apropiat primul loc în ceea ce priveşte bogăţiile acestui raion.
Tot pe dealuri se mai cultivă şi via. Şi această cultură va trebui să ocupe un loc de frunte în economia acestui raion. Apoi mai avem pe dealuri şi văi, întinse livezi de fân (fâneţe naturale).

Agricultura

Ocupaţia principală a locuitorilor raionului nostru este agricultura, având ca ramură principală creşterea vitelor, iar în trecut se poate spune că era chiar ocupaţia de bază.
Prin despăduririle pe scară care s-au făcut, cultura cerealelor a luat locul pădurilor. De asemenea mari suprafeţe de păşuni naturale au fost date culturii cerealelor şi aceasta în dauna creşterii vitelor. Puţine sunt însă gospodăriile care să producă mai mult decât necesarul pe un an. Puţine sunt şi acelea care nu produc nici necesarul pe un an. Toate celelalte gospodării sunt deficitare şi aceasta din mai multe cauze:
Se face încă o agricultură primitivă. Suprafeţele cultivate de fiecare gospodărie sunt mici şi împrăştiate, sunt gospodării care au câte 5–6 bucăţi în locuri diferite care abia însumează un ha.
Majoritatea gospodăriilor individuale sunt astăzi în situaţia de a nu avea nici vitele necesare de muncă şi nici utilajul necesar. Ei ţin de obicei în loc de doi boi de muncă, două vaci cu scopul de a face munca câmpului şi de a avea şi lapte.
Rezultatul este că vacile abia dau câte 1–2 litri pe zi şi nici muncă nu se poate face cu ele decât în condiţii proaste deoarece cad pe brazdă de slabe ce sunt. Se mai întâmplă ca tocmai atunci când gospodarul are nevoie de a ieşi la munca câmpului să are, una din vaci sau ambele tocmai trebuie să fete. În acest caz din urmă, gospodarul nostru «face plug» cu alt gospodar tot aşa de nevoiaşi ca şi el şi astfel munca chinuită este dusă mai departe.
Scăparea nu este decât în gospodăria colectivă pe care ţăranul nostru însă o pricepe aşa de greu.
Dintre cereale porumbul este cel care se cultivă pe suprafaţa cea mai mare, după aceea urmează grâul, apoi secara, orzul, ovăzul etc.
O altă ramură a agriculturii este pomicultura. Dealuri întregi sunt acoperite cu pomi fructiferi, în special pruni.
Este drept, că în mare parte aceste livezi sunt neîngrijite, pomii sunt năpădiţi de tot felul de boli criptogamice care fac să scadă producţia.
Din prune se fabrică în special ţuica. Ar fi necesar ca toate aceste livezi de pruni să se refacă cu pruni de soi, în felul acesta s-ar obţine cantităţi am putea zice neînchipuit de mari faţă de cele de azi şi ar putea fi industrializate (prune uscate, magiun, compoturi, ţuică). Se ştie că ţuica de prună este deosebit de gustoasă şi apreciată. Preparată în condiţii tehnice şi ştiinţifice, noi credem că ar deveni un articol de export.
Comunele cu ţuica renumită (şi deci cu livezi de pruni) sunt: Albeni, Negoieşti, Zorleşti, Prigoria, Roşia şi Scoarţa.
Viticultura este de asemenea o ramură importantă a agriculturii. Viţa de vie este cultivată ca şi prunii aproape pe întreaga suprafaţă a raionului. Aproape că nu este gospodărie care să nu aibă un petec de vie, dar ca şi prunii viile sunt rău întreţinute iar viţa este de soi inferior. Totuşi şi aceste viţe direct producătoare dar vinuri bune.
În tot raionul sunt renumite viile şi vinurile de Negoieşti. Când strugurii sunt bine copţi iese un vin negru, dulce şi cu 14–15% alcool”.(Va urma)

Dumitru Băluțoiu

Comments are closed.