Monografia comunei Baia de Fier (VIII)

 103 total views

Continuăm în acest număr incursiunea în trecutul comunei Baia de Fier, un loc încărcat de istorie şi tradiţie. Încă de timpuriu dorinţa de a cunoaşte faptele strămoşilor, a istoriei locale, a fost materializată prin realizarea de scriituri, sub diferite forme, printre care prezentăm existenţa într-un dosar din anul 1957, păstrat la Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale în fondul arhivistic „Primăria comunei Baia de Fier”, a unei „monografii”.

Pădurile din Baia de Fier au fost exploatate din vechime de  locuitori
Pădurile din Baia de Fier au fost exploatate din vechime de locuitori

Despre ocupațiile localnicilor

„Mulţi locuitori din această comună au lucrat pe vremuri la Societatea forestieră „Carpantina”, la tăiere de pădure de brad, la corhănit, la plutire pe apă etc. La începutul secolului al XX-lea, chiar în această comună Societatea „Carpantina” avea o sucursală forestieră „Codrul” care avea fabricarea de cherestea pe valea Galbenului, în poienile de la 500 m Nord cheiului Galbenului, ale cărui urme se văd şi azi. Această societate „Carpantina” cu toate sucursalele ei a exploatat toate masivele păduroase de răşinoase din bazinul Lotrului şi Galbenului.Pe apa Galbenului s-a transportat tot materialul lemnos de brad din cele mai bogate păduri, ale munţilor Muşetoiu, Zănoaga şi Catalinul, până la fabrică, făcând două zăgazuri pe această apă, unul la Muşetoiu şi altul „la băi”. Majoritate muncitorilor de la aceste întreprinderi, în special de la sucursala „Codrul”, erau din comuna Baia de Fier. Neatins a rămas masivul păduros de răşinoase din bazinul Olteţului şi acesta din cauza cheilor Olteţului, unde plutirea materialului pe vremea aceea era imposibilă şi se putea face posibilă numai dacă se făceau cheltuieli serioase de deschiderea cheilor, spargerea stîncilor, lărgirea acestora. Pe apa Olteţului se aduceau numai bile (jumătăţi, treimi sau sferturi de trunchi de brad lungi de 70-75 cm) din care se făcea şindrilă, de către locuitorii comunelor Baia de Fier şi Polovragi. În prezent această vale a Olteţului, pădure bătrînă, care trebuia valorificată. Acum în cadrul I.F.E.T-ului, o bună parte din locuitorii acestei comune muncesc cu elan pentru ridicarea nivelului de trai. De asemenea, muncitorii de la fabrica de cherestea I.F.I.L. Baia de Fier şi întreprinderea Minieră de Grafit sunt în bună parte din această comună. Astfel, locuitorii din comuna Baia de Fier li s-au creat condiţii de cîştig şi existenţa din ce în ce mai avantajoase.
Ceilalţi locuitori continuă să se ocupe cu fabricarea varului sau îşi creiază surse de aprovizionare cu ceriale şi îmbrăcăminte prin industrializarea lemnului de fag, cumpărat de la Ocolul Silvic Novaci, şi de brad, folosind la joagărele (gaterele) existente pe apa Olteţului şi Galbenului scînduri pe care le pune în car şi merge cu ele în regiunile de şes şi le vinde în schimb de ceriale.
Forţa apei a fost folosită de locuitorii acestei comune din cele mai vechi timpuri, construind pe apa Olteţului pive unde îşi făceau dimiile ţesute în casa din lînă de oaie, şi morile unde îşi măcinau cerialele. Mai tîrziu, către începutul secolului al XX-lea s-au construit pe apele Olteţului şi Galbenului mai multe joagăre (gatere) care fasonau materialele lemnoase şi care funcţionau cu cîte 2-3 pînze. În prezent aceste joagăre au trecut pe seama diferitelor întreprinderi de stat şi pe seama cooperativelor.
Femeile sau ocupat totdeauna cu lucrul în casă şi în timpul verii, în plus, aveau răspunderea muncilor agricole. În trecut culturile de cînepă şi in se făceau pe o scară mai intensă pentru ca fuiorul lor constituia baza lenjeriei la toate familiile. În timpul iernii femeile torceau la gura sobei pînă noaptea tîrziu aceste fuioare, apoi ţeseau firele şi confecţionau lenjeria necesară pentru membrii familiei respective. Odată cu apariţia bumbacului, au început să ţese pînza din cînepa şi bumbac şi apoi, treptat, a dispărut cînepa şi ţesăturile pentru lenjerie. Acum cînepa se cultivă pe suprafeţe foarte mici iar inul aproape a dispărut. Acum în firele de cînepă se mai ţese doar pînză pentru saci şi saltele.”

Cristina Vasiloiu