Monografia comunei Baia de Fier (V)

Loading

Comuna Baia de Fier este un loc încărcat de istorie şi tradiţie. Încă de timpuriu dorinţa de a cunoaşte faptele strămoşilor, a istoriei locale, a fost materializată prin realizarea de scriituri, sub diferite forme, printre care prezentăm existenţa într-un dosar din anul 1957, păstrat la Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale în fondul arhivistic „Primăria comunei Baia de Fier”, a unei „monografii”.

Cheile Galbenului au avut o istorie zbuciumată de-a lungul secolelor
Cheile Galbenului au avut o istorie zbuciumată de-a lungul secolelor

Momente importante referitoare la istoria locală

„Un moment de mare importanţă istorică în comuna Baia de Fier este biserica satului. Moşia comunei Baia de Fier, depinzînd de familia Brîncovenilor precum şi de mînăstirea Horezu, pe la 1749, mare vornic Constantin Brîncoveanu şi părintele arhimandrit Dionisie Bălăcescu, egumenul mînăstirii Horezu, au înălţat în temelie biserica din Baia de Fier. Biserica are tipul din secolul al XVIII-lea, cu tainica şi turla şi alte încăperi necesare pentru ascundere a bogăţiilor în timpul năvălirilor. Construcţia este solidă, pictura este bizantină şi continuă să fie conservată.
Pe valea rîului Galbenu, la o distanţă de circa 12 km de sat, spre nord, la locul numit „La Baia” se află nişte gropi, denumite de populaţie „Gropile lui Traian” şi despre care oamenii spun că acolo se extrăgea minereul de fier pe timpul romanilor şi mai tîrziu. Aceste gropi au fost inventariate ca locuri istorice la datele culese cu ocazia cercetărilor făcute de delegaţii-specialişti-au fost date Academiei Romîne.
Tot pe malul rîului Galbenul, la capul de nord al cheilor, pe malul stîng, alături de Întreprinderea de grafit, delegaţia Academiei făcînd săpături, au desvelit urme care vorbesc despre existenţa a unor cuptoare – furnale – unde se crede că se topea minereul de fier extras din „Gropile lui Traian”.
Deasupra „Cornăţălelor”/deluri, în partea împădurite, în partea de nord a satului, se văd şi astăzi nişte gropi, una chiar numită „Groapa mare”, despre care bătrîni satului spun că serveau ca ascunzători pentru bunurile locuitorilor în vremurile de restrişte.
Chiar în vîrful culmei calcaroase, deasupra cheilor Olteţului, se afla o cruce de piatră pe care locuitorii o numesc „Crucea lui Ursache”, care, după textul scris cu litere slavone, a fost ridicată în anul 1850, pe timpul domnitorului Barbu Dimitrie Ştirbei, în memoria pitarului Petre Iorgu, îngrijitorul schitului Polovragi. O asemenea cruce se află şi la Polovragi, numai peste cheile Olteţului, la aceiaş înălţime.
Nu s-a găsit nici un document scris care să dovedească oarecare mişcări ţărăneşti în această comună, şi nici bătrînii nu cunosc şi nu au auzit despre asemenea mişcări în anul 1907.
După cum vorbesc unele hrisoave, un alt eveniment important în istoria comunei Baia de Fier îl reprezintă „Răscoala poporului sub conducerea lui Tudor Vladimirescu”, care ar fi cuprins şi această comună. Astfel, scriitoarea Bucura Dumbrava în romanele istorice „Haiducul” şi „Pandurul”, în care se ocupa, în primul de viaţa şi activitatea marelui haiduc Iancu Jianu, iar în al doilea, care, în fond este continuare a primului, se ocupa de viaţa lui Tudor Vladimirescu şi răscoala pe care a condus-o, vorbind despre legăturile ce existau între Tudor Vladimirescu şi Iancu Jianu, legături care se stabiliseră în Tg-Jiu, la casa lui Moga, relatează cum o bună parte din activitatea lui Iancu Jianu s-a desfăşurat pe Valea Olteţului în peştera Polovragi care constituia o bună ascunzătoare pentru marele căpitan de haiduci faţă de poterile stăpînirii care ăl urmăreau, Iancu Jianu avea strînse legături şi cu alţi căpitani de haiduci, Mereanu, care acţiona pe aceste meleaguri.
Atunci cînd Tudor Vladimirescu ia cerut lui Iancu Jianu să dea semn de răscoală şi în această regiune şi să recruteze pandurii pentru armata sa, Iancu Jianu, prin Mereanu, a reuşit să strîngă pandurii din toate comunele de sub munte printre care şi Baia de Fier. Faptul acesta se dovedeşte astăzi în Baia de Fier prin existenţa a multor familii cu numele de „Panduru”, care se crede că este moştenit de urmaşii celor care au luat parte la răscoala de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu. De asemenea în această comună sunt familii familii cu numele „Jianu” ceea ce ar dovedi legătura pe care Iancu Jianu le-ar fi avut cu unii din locuitorii comunei Baia de Fier.
În această comună mai există familii cu numele de „Basarabă”, venite în această comună din comuna vecină, Cernădia, pe cale de alianţe matrimoniale, unde acest nume îşi are originea şi despre care se crede a fi urmaşi săraci de ai Basarabilor statorniciţi pe aceste meleaguri. Mai există în această comună nume de familii „Danciu”, familii ale căror arbore genealogic nu se cunosc.” (va continua).

Cristina Vasiloiu