Monografia comunei Baia de Fier (XI)

 86 total views

Continuăm în acest număr incursiunea în trecutul comunei Baia de Fier, un loc încărcat de istorie şi tradiţie. Încă de timpuriu dorinţa de a cunoaşte faptele strămoşilor, a istoriei locale, a fost materializată prin realizarea de scriituri, sub diferite forme, printre care prezentăm existenţa într-un dosar din anul 1957, păstrat la Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale în fondul arhivistic „Primăria comunei Baia de Fier”, a unei „monografii”.

Costumul popular încă se mai păstrează în tradiția satului gorjean
Costumul popular încă se mai păstrează în tradiția satului gorjean

Ne apropiem de finalul incursiunii noastre în trecutul comunei Baia de Fier:

„Urmează să descriem şi portul femeilor:
Femeile purtau pe cap broboade-cîrpe lungi-albe, şesute în casă, cu ciucuri la capete, pe care le prindem în părul împletit şi făcut coc, cu ace de gămălie. În picioare purtau tot ca bărbaţii opinci făcute numai cu moţ împletit cu curele şi pe picior trăgeau ciorapi şi călţuni de lînă împletăţi în casă. Cele mai bătrîne, pentru a preîntîmpina frigul, purtau un fel de cioareci-mai scurţi-numiţi tureci.Purtau cămăşi lungi, albe, cu mîneci lungi, ţesute şi cusute în casă, încreţite la gît şi mai tîrziu şi la mîneci, cusute frumos, în culori, pe piept şi pe mîneci. Se încingeau cu brîu lat femeile şi peste brîu cu brăciri iar fetele numai cu brăciri, ţesute în casă. Peste cămaşă purtau cătrinţe albe, vărgate cu negru, ţesute în casă. Mai înainte aveau cătrinţe ţesute tot în casă şi înflorite, pe fond mai mult roşu. Vesta sau pieptarul deschis în faţă, laibăr sau cojoc, purtau tot ca bărbaţii. Fetele purtau pe cap tulpane (basmale în trei colţuri) cusute şi ornate cu mărgele. Peste cămaşă, spre deosebire de femei, purtau şoarţe negre.
Se păstrează şi astăzi acest port al femeilor în bună parte. A dispărut însă broboada, tulpanele şi cătrinţele albe, iar cămăşile se fac mai mult de giulgi şi se poartă cutate mărunt şi cusute numai în negru (rîuri). Astfel, s-a păstrat şi încă se mai păstrează portul dac în această comună.
Pînă după cel de-al doilea război mondial nu a existat niciodată în această comună spital, doctor, moaşe, casă de naştere etc., pentru asigurarea sănătăţii publice.
Şcoala a existat cu mult înainte de 1907, şi de aceea circa 60% din populaţie ştia carte la începutul secolului al XX-lea. În şcoală se învăţa numai scris-cititul şi socotitul. În jurul anului 1880, a venit învăţător în sat Ion Popescu zis Burtoi, localnic, absolvent al Şcolii normale din Craiova iar preot era Popa Dumitru, absolvent al seminarului, singurii intelectuali ai satului, care se interesau de nevoile satului, fapt care făcea să fie mult iubiţi şi stimaţi de către săteni.
Legat de anul 1907, nu s-a găsit nici un document şi nici bătrînii nu cunosc nici un fel de mişcare în aceste părţi. Întrucît în anul 1892 s-a lichidat cu moşia mînăstirii Horezu din această comună şi întrucît un alt moşier nu a mai fost, ţăranii din comuna Baia de Fier nu au manifestat şi nu au acţionat în cadrul răscoalei din anul 1907. Bătrînii îşi amintesc că au auzit despre această răscoală că s-a petrecut în regiunile de cîmp, unde au fost moşieri, care exploatau şi jefuiau ţăranii, dar în această comună nu a fost nici un fel de răscoală şi dacă nu a fost răscoală deci nu au existat nici reprimări.
După primul război mondial, ţărănimea din comuna Baia de Fier nu a fost împroprietărită deoarece în comună nu se găsea nici un moşier.
Astfel, situaţia şi lupta ţărănimii din această comună diferea total de situaţia şi lupta ţărănimii din comunele de şes.
După cel de-al doilea război mondial, prin reforma din 1945 au fost împroprietăriţi 31 de ţărani săraci cu cîte 0,50 ha, în total 15,50 ha.
În anii 1950-1951 s-au construit un nou local de şcoală cu două săli de clasă, o cancelarie şi un culoar şi ş-a înfiinţat şcoala de şapte ani.
Au luat fiinţă magazinele S.A.M. de alimente şi îmbrăcăminte pentru muncitori. A luat fiinţă oficiul P.T.T.R. Baia de Fier. A fost adus în comună în primăvara anului 1949 un aparat de cinematograf pe bandă îngustă, ca a funcţionat şi funcţionează continuu, rulînd săptămînal cîte un film. De asemenea, în anul 1953, această comună a fost radioficată, cu staţie proprie şi cu peste 300 de difuzoare-abonaţi. S-a asigurat asistenţa medicală, luînd fiinţă dispensarul medical, cu doctori, felceri şi sanitari.
În concluzie, locuitorii comune Baia de Fier sunt toţi ţărani muncitori care au cîte mai multe şi mai variate îndeletniciri. Sunt oameni harnici şi cinstiţi. Muncesc din zori şi pînă în noapte atît vara cît şi iarna pentru a-şi creia condiţii de viaţă din ce în ce mai bune.”

Cristina Vasiloiu