Mi-a murit un prieten din listă

În lista de mess avem, cu toţii, colaboratori, prieteni şi intruşi. La capitolul „prieteni”, am şi pe faby fabian, dar de ceva timp nu mai apărea. El, care ţinea calculatorul mereu deschis. El, care ne spunea la status, nouă, celorlalţi din listă dacă doarme, dacă-l doare ceva, dacă e trist sau vesel. El, care ne anunţa unde mai participă la campionate de karate, cu copiii lui, pentru că era antrenor de karate. Şi campion la categoria lui. Spun era, pentru că a murit cu câteva zile în urmă. Tânăr, la doar 35 de ani, răpus de un cancer pervers şi de un sistem sanitar sub orice critică. Îmi povestea, uneori, cât de rău se simte.  L-am rugat, chiar, să scrie un editorial, acum câteva luni, să spună prin ce trece. Şi a scris. Păcat că numai cu asta l-am putut ajuta. Am scris şi noi despre cazul lui, am făcut chiar un apel, am afişat conturile în care poate primi donaţii, pentru că avea nevoie de o operaţie în străinătate. I-au intrat ceva bănuţi, dar nu suficienţi. Mulţumim, în numele lui, pentru donaţii. De fapt, avea nevoie de încă o operaţie, care spera să-l salveze. Pentru că aici, în ţară, fusese operat de nu ştiu câte ori. Îi extirpaseră, pe rând, mandibula, o parte din cerul gurii, nu mai avea dinţi, faţa îi era desfigurată… Şi suferea cumplit, aşa cum îmi spunea pe mess. Adormea cu greu şi atunci se temea să nu se înncece în somn cu propria salivă. Şi să nu-l sufoce ganglionii cancerului, care-i invadaseră gâtul. De multe ori, mă uitam în listă, îi vedeam mess-ul deschis şi mă întristam. Mă gândeam până când va mai rezista. Încercam, uneori, să-l mai întreb de vorbă, să-l îmbărbătez. A fost optimist până în ultima perioadă. Tot spera să obţină Formularul 112, dar n-a reuşit. L-au părăsit şi unii prieteni.  Fiecare cu treburi. Fiecare cu problemele lor. Nu că eu aş fi făcut cine ştie ce pentru el. Dar, probabil, unii dintre cei din listă nici nu-i mai răspundeau, pentru că, într-o zi a postat la status că trebuie să-şi facă curăţenie în listă. Probabil, voia să-i scoată pe cei care nu-i mai răspundeau la apeluri. E trist să ajungi să vezi un prieten că există şi să se facă cum că n-ar exista. Să te simţi singur, părăsit şi pe moarte. Ultima lui postare la status a fost „În sfârşit, acasă!” Parcă se bucura. Parcă era uşurat. Deşi venise acolo să moară. Adio Fabian…  N-am să te scot niciodată din lista mea de mess.