A trecut mai bine de un an de la declanșarea pandemiei de coronavirus fără ca omenirea să fi făcut progrese semnificative. Mai mult, proiectul european atât de lăudat și-a dovedit limitele de vreme ce statele din această megastructură nu au fost pregătite de lupta cu virusul și nu au nici acum strategii coerente. Spațiul Schengen sau piața comună au devenit o glumă proastă prin prisma pandemiei. Ce să mai vorbim de vaccinarea bâlbâită care ne-a făcut să constatăm că la Bruxelles politicienii sunt la fel de jalnici ca la București. Cum n-a mai fost vorba de subiecte mai mult sau mai puțin inventate, gen ”încălzirea globală” și stimularea minorităților de orice tip, Uniunea Europeană s-a dovedit un uriaș cu picioarele de lut. De altfel, țări ca Polonia și Ungaria arată tot mai des cât de important este să avem politicieni asumați și cu suport popular adevărat în toate țările din Uniunea Europeană.
În România lucrurile stau și mai rău decât în Uniunea Europeană deoarece acesta este nivelul clasei politice autohtone, puțin apreciată chiar de către majoritatea românilor. Nu doar că timp de un an nu s-a făcut nimic, de la numărul paturilor de la ATI la protocoalele de tratament anti-COVID, dar se pare că România a stat pe loc. Blocată de un proiect electoral eșuat în sensul participării reduse a românilor, România s-a mărginit în ultimul an la măsuri zonale și dotări făcute în condiții care frizează corupția. Da, avem ventilatoare, da, avem paturi mai multe dar le-am cumpărat într-un mare fel dar DNA încă anchetează PSD-ul de acum zece ani. Măsurile antipandemice sunt sabotate chiar de Guvern care nu poate închide economia de moment pentru că nu vrea sau nu poate să dea compensații firmelor, aduce copii până la 12 ani la școală și grădiniță doar ca să nu plătească părinților 75% din salariu ca să stea cu ei și multe alte măsuri care sunt cel puțin contestabile. Cu tot mai mulți români în stradă, incapacitatea Guvernului a ajuns proverbială de vreme ce orașe ca București, Timișoara sau Cluj-Napoca se conduc după alte reguli decât cele legale.
În aceste zile se blochează o parte importantă din țară dar nimeni nu ne garantează că este măsura cea mai bună. Văzută din provincie, decizia recentă a Guvernului pare luată mai degrabă să salveze primarii unor orașe mari care nu vor să-și strice relația cu cetățenii propri. În momentul când știi că la București ai peste 4 milioane de locuitori și tu faci incidența cazurilor la jumătate, și o știu și cei care te-au ales, tu Nicușor Dan te salvezi cu o carantină națională să nu fii nepopular. Pierderile economice sunt suportabile pentru partea ta de sprijinitori, pentru ceilalți….Apropo, avem și realitatea inversă la Tg-Jiu unde rata de incidență se calculează la 94 000 de locuitori deși municipiul de pe Jiu are o cifră net inferioară de cel puțin zece ani.
Dar încă una, România ong-urilor mai mult sau mai puțin sorosiste aflate la guvernare, face alergie la sindicate. Ultimul exemplu, în greva de la Metrou unde oamenii își apară salariile și locurile de muncă se anchetează liderii de sindicat, deși protestul e spontan, pentru zădărnicirea combaterii bolilor. Ministrul care a refuzat dialogul de cel puțin 19 ori în trei luni nu este cel puțin la fel de vinovat de situație? Când oamenii vor vedea că au schimbat ”pe dracu cu frate-său” va fi foarte greu pentru actualii guvernanți, pentru români devine deja de nesuportat.
