Lacustră de april

 510 total views

Aprilie şi-a aşezat aproape toate minunile sale în spaţiul miraculos al naturii. Este o dimineaţă sclipitoare, plină de lumină, cu un cer senin şi strălucitor. Luciul apei tremură în mângâieri tăcute de boare. Prin hăţişuri se aud glasuri zglobii de mierle şi privighetori. Piţigoii şi sticleţii sunt prin preajmă, au şi ei partiţii vioaie, încântătoare. Este ultima zi de pescuit dinaintea prohibiţiei şi pe malurile lacului s-au instalat deja, cu tot arsenalul din dotare, o mulţime de pescari. Au ales să-şi petreacă ziua aici, aproape de murmurul Jiului, în vecinătatea satului Turcineşti.

Ultima zi de pescuit dinaintea prohibiţiei
Ultima zi de pescuit dinaintea prohibiţiei

Suntem abia la sfârşitul primei decade a lunii aprilie şi vremea este extrem de grăbită. Asistăm la întâmplări şi fenomene care, în mod obişnuit, puteau fi întâlnite la începutul lui mai. S-a ambiţionat degeaba iarna să mai intre în sufletul primăverii, că nu a avut nicio şansă. Ninsese peste pomii înfloriţi, acum s-a retras pe frunţile Parângului, care e alb-alb peste orizontul dinspre nord. În trei zile am trecut prin trei anotimpuri. De la fulguieli zburătăcite de vânt dinspre munţi, la o primăvară cu buchete de liliac înflorit lângă fereastra caselor, apoi la soare şi căldură mare de mijloc de iulie.

La pescuit

Ne aflăm pe malul înierbat al lacului aşezat sub ochi de cer, într-un peisaj mirific de la poalele Dealului Târgului. Sandu, prietenul meu, şi-a instalat undiţele tot lângă salcia care delimitează legătura lacului cu canalul şi apoi cu acumularea din barajul Vădeni. Aici simte el că virul apei este mai puternic şi mişcă peştele. A aruncat două undiţe la ştiucă, de două săptămâni tot încearcă să dea de exemplarele pe care le-a văzut ţâşnind după pradă în sclipet de val argintiu, năprasnic. Acum aşteaptă liniştit şi calm pe mal, trage misterios din pipă şi agaţă obleţi bine crescuţi, unul şi unul, surprinzându-i cu dibăcia sa pe ceilalţi pescari rămaşi încă în aşteptarea peştelui.
Este multă frumuseţe în peisajul care ne-a adoptat pentru o zi. O lebădă albă, graţioasă, zboară peste lac foşnindu-şi aripile largi şi se lasă în zăvoiul cu pluţi şi sălcii de lângă Jiu. Păpădiile, bănuţii albi, mărgeluşele şi toporaşii colorează în alb, galben şi albastru covorul verde, abundent de verde, de pe mal. Printre salcâmi şi rugi de măceş au înflorit merii şi perii sălbatici. Lângă noi, pe bolovăniş şi dale, zbenguie-n toropiri de soare o pereche de şopârle. Un stol de cormorani aterizează brusc în păpurişul veşted de sub deal. Glasuri enigmatice transpar din adâncimi de mlaştini şi tufărişuri.
A trecut bine de miezul zilei. Soarele arde pe cer. Căldura lui nu mai este atât de suportabilă. Dogoreşte ca în toiul verii. Renunţăm la hanorace şi tricouri, dar bronzul de primăvară este unul înşelător, ca şi vara din primăvară! Faţa lacului este întinsă ca oglinda, nici urmă de val. Rareori mai vezi câte o pleoscăitură de caras rătăcit în unda apei. Glasul broaştelor este cel mai răsunător dintre toate partiturile locului. Aproape, pe culmile dealului, pădurea îşi desfăşoară tainicul spectacol al înfrunzirii. Dealul se îmbracă în haina verde, protectoare şi dătătoare de speranţă pentru toată biodiversitatea. Fagul a luat-o înaintea stejarului şi a umplut de verde crud pădurea. În mijlocul pantei, elegantă şi solitară, păduricea de plop se distinge de restul arborilor mângâiaţi de căldura primăverii. Îi stă aproape verdele curat şi fermecător al tăpşanului cu mesteceni. Urmează brâul dealului cu arbuşti înfloriţi, păducel şi scorombar, până în margini de mlaştină, de unde începe raiul păsărilor lacustre şi al peştilor.
Peste vârfuri de culmi line s-au ivit bulgări de nori. Spre Straja se aud tunete înfundate şi îndepărtate, undeva, mai la vale, se zăresc perdele de ploaie în plină activitate. Valuri de vânt domol coboară dinspre munţi. Valuri mici, inofensive, din lacul unduios se sparg în ierburile malului. Perechi de raţe viu colorate plonjează în luciul apei. Măcănitul lor, ager şi repetat, se impune între necuvântătoarele din acest paradis verde. Sus, prin luminişuri şi ascunzişuri de pădure, răsună cântecul cucului, cel mai clar şi mai impunător dintre toate cântecele codrului. L-am ascultat cu încântare toată ziua, mai ales că îl auzeam pentru întâia oară în acest an.
Iureş de răcoare se strecoară dinspre munţi. Ramurile sălciilor bătrâne, uscate, se frâng în bătaia vântului. Seara este prin apropiere. Nea Gore agaţă o roşioară şi se bucură pentru primul peşte prins. Turte de caras sar şi se rotesc peste faţa apei. Ştiuca se agită şi ea în căutarea peştişorilor de hrană, dar nicidecum nu este atrasă de momeala din undiţele domnului Sandu. Lacul începe să fiarbă de sărituri de peşte. Începe sceneta muscăritului. Vei fi mulţumit să admiri doar exemplare de clean, de biban sau caras aflate în ritualul obişnuit al căutării de hrană.
Peste deal, orizontul începe a se înroşi. În curând, soarele va asfinţi. De mâine, prin aceste locuri de vis, paşii pescarilor vor lipsi. Peştele intră în prohibiţie. Legea îl ocroteşte şi îl ajută să se înmulţească. Aşa se încheie o scurtă poveste lacustră de april.