La mila Europei

Loading

Cornel ŞomâcuCă ne place sau nu, viitorul economic al Gorjului este la mâna Comisiei Europene. La acest moment autorităţile din domeniu nu o spun răspicat dar situaţia este dramatică şi doar anul electoral probabil este de vină că aceste ştiri nu sunt publice. Mineritul gorjean, ca tot cel din România, este într-o criză profundă din care s-ar putea să nu ieşim până la momentul când cărbunele nu se va mai folosi în energetica europeană, un termen destul de apropiat dacă ar fi să dăm crezare documentelor europene.
Situaţia SNLO, de exemplu, este cu atât mai proastă cu cât aceasta a plecat fără datorii după restructurarea din 2005. Mai mult, mineritul gorjean nu primeşte subvenţie pentru cărbune din partea statului ca urmare a Acordului de aderare a României la Uniunea Europeană. La doar patru ani din momentul când a rămas pe propriile-i picioare, mineritul gorjean suferă de un blocaj mai mare ca înainte. De vină nu este SNLO şi nici administraţiile care s-au succedat la conducerea lui, ci însuşi statul. Pentru că blocajul financiar la SNLO provine în mare măsură de la cel mai important beneficiar, RAAN Drobeta Turnu Severin. Pe lista datornicilor se mai regăsesc câteva termocentrale din ţară, ori acestea ca şi RAAN-ul primesc sau ar trebui să primească bani de la stat ca să-şi achite datoriile. Din diverse motive acest lucru nu se întâmplă.
Dacă ar fi să dăm crezare autorităţilor, situaţia nu ar fi atât de grea. SNLO are datorii totale de aproximativ 280 de milioane de lei, din care circa 180 de milioane sunt datorii către bugetul statului. Dacă luăm de bună situaţia prezentată de ministrul Videanu la Târgu-Jiu în care SNLO are de încasat peste 400 de milioane de lei, dintre care 170 de milioane de lei doar de la RAAN, rezolvarea, practicată şi altă dată, ar fi compensarea datoriilor cu sumele de primit, pentru că tot de buzunarul statului ar fi vorba. Doar că de doi ani se tot propune o asemenea soluţie şi tot de atunci decizia se ia la Bruxelles şi pe acolo cam seamănă ca ajutor de stat.
Lucrurile se rezintă cu mult mai rău cu cât SNLO nu poate intra în componenţa noilor companii naţionale până nu devine curată, iar statul nu poate interveni pentru că poate fi interpretat ca ajutor de stat. Poate o să îi înşelăm pe europeni doar pe varianta că că sprijinim producţia nucleară, pentru că la Turnu Severin lignitul este folosit mai mult de termocentrala care deserveşte oraşul, iar acest tip de cărbune are interdicţie la subvenţionare. După cum vedem, indiferent de ce ne promit politicienii de pe malul Dâmboviţei sau cei autohtoni, suntem la decizia Comisiei Europene. Şi tare ne e frică că din vina lor, producţia de lignit va suferi!