O să pornim prezentarea noastră de la zicerea preşedintelui Traian Băsescu că România este o ţară de mâna a doua, din nefericire are dreptate deşi ar fi de discutat ce au făcut politicienii ultimilor două decenii de ne-au adus într-o asemenea situaţie. Pe vremea lui Ceauşescu se făceau şi se desfăceau multe la Bucureşti sau aiurea cu participarea României, acum ne acoperim de ridicol pe la reuniunile internaţionale. Întrebarea logică este de ce suntem o ţară de mâna a doua? Nu avem nici şansa de a da vina pe istorie, cum se mai practica uneori, şi nu ne salvează nici brandul turistic că nici acolo nu am fost originali.
România este la acest moment o ţară a nimănui cu o economie la pământ dar şi cu multe tare. Dacă un turist străin se rătăceşte pe la noi are multe de pătimit, vezi englezoaica cu schi-jetul care după ce a plătit toate pagubele s-a urcat în avion şi a plecat şi cu siguranţă nu va mai reveni vreodată. Nimeni nu o instruise cum se conduce o asemenea maşinărie dar asta e deja o altă problemă. Să luăm cazul nefericitului accident din Gorj al uni cetăţean american, vinovat de asta şi de multe altele cum a demonstrat presa locală. Nimeni nu a spus însă că respectiva căruţă nu avea ce să caute pe un drum naţional într-un stat din Uniunea Europeană. Cum la fel, în oraşul lui Brâncuşi nu ar trebui să te lase autorităţile să tranzitezi celebra axă cu căruţa şi, foarte important, fără nici un fel de echipament reflectorizant. Aceste lucruri se întâmplă doar în ţări din lumea a treia şi ne temem că fraza preşedintelui a fost prea optimistă.
Aceeaşi ţară de categorie inferioară o putem vedea pe fiecare drum. Poţi să cumperi absolut orice produse agricole de pe marginea drumului, de o calitate foarte bună, pentru că în pieţe ţăranii nu pătrund din cauza bişniţarilor. Suntem ţara unde nimeni nu munceşte şi nu produce nimic aşteptând parcă să pice ceva de sus. Din nefericire, foarte curând România nu va mai fi interesantă nici ca piaţă de desfacere pentru că nu sunt resurse. Nu avem agricultură, nu avem industrie, nu avem transporturi iar comerţul e o junglă din care scapă cine poate. Până şi Defileul Jiului, construit de comunişti prin acele cunoscute şantiere ale tineretului, se poate închide feroviar pentru că se circulă în orb din cauza uzurii şi a furtului de echipamente. Furăm orice ca să ducem la fier vechi, distrugem orice pentru câţiva bănuţi, iată imaginea unei ţări în care nu e prea plăcut să trăieşti.
Preşedintele spune că e mândru că trăieşte în această ţară, majoritatea românilor sunt nevoiţi să o facă, aşa că soluţia ar trebui să vină tot din spatele uşilor capitonate. Până acum se făcea caz pe seama faptului că România este o ţară frumoasă dar păcat că e locuită, acum la modă e refrenul că nu ar trebui să fim prea fericiţi că e (ne)guvernată. Să criticăm şi să distrugem ne pricepem toţi, ar mai trebui să punem şi ceva în loc. Şi poate că ar trebui să luptăm mai întâi cu corupţia, cea din sistemul bugetar a atins cote greu de bănuit şi în epoca fanariotă, de la diversele agenţii de implementare a proiectelor europene. Sunt bani, sunt proiecte, dar nu treci decât dacă dai şi deloc puţin deşi, repetăm, e vorba de bani europeni. Şi sunt încă puţini cei care dau pentru că banii europeni sunt mai greu de furat.
De aceea suntem departe de Europa, guvernatorul BNR a cerut o amânare de intrare în zona EURO iar guvernanţii nu ştiu cum să plătească salariile şi pensiile. Suntem o ţară de mâna a doua, cu politicieni de mâna a doua şi locuitori pe măsură!
