Am o opinie, pentru care mulţi români mă vor înjura, dar asta nu mă împiedică să mi-o exprim şi sper că măcar la fel de mulţi români îmi vor da dreptate. Trebuie daţi afară toţi conţopiştii care nu fac altceva decât să plimbe hârtii şi să ne privească de sus pe noi, privaţii, ridicând din sprânceană dacă întârziem să plătim dările. Potrivit lor şi Statului Român, ei sunt cei care au prioritate să-şi primească salariile, nu noi, care facem bani şi pentru noi şi pentru ei. Aşa că nu pot decât să mă bucur că trebuie daţi afară o grămadă de bugetari, pentru că, cu cât scade numărul lor, cu atât scade povara din spatele privaţilor. Acum, nu trebuie să fiu înţeleasă greşit. Nu mă refer la acei bugetari care contribuie, efectiv, la serviciile publice pentru care, de fapt, oricine e de acord să plătească: sănătate, învăţământ, drumuri, poduri, armată, poliţie, justiţie ş.a.. Mă refer la cei angajaţi „să frece menta”, sau „să taie frunză la câini”, două expresii des folosite în popor. Posturile acelor oameni sunt înfiinţate doar ca ei să aibă de lucru, în cadrul unor organigrame stufoase, nu pentru că e nevoie de ei acolo, dovadă că sistemul bugetar din România a fucnţionat fără sincope şi când avea cu sute de mii de angajaţi mai puţin.
Mi-aş mai dori să rămână fără loc de muncă toţi cei care sunt pe posturi, parcă, doar ca „să pună beţe în roate”, o altă expresie a românului.
Mi s-a întâmplat, deunăzi, să mă duc cu un dosar la ITM, ca să angajez o persoană cu dizabilităţi, a doua oară, după ce contabila primise răspuns la ghişeu: „Nu se poate!” Bine, mai mersesem în câteva locuri unde nu s-a rezolvat problema, când s-a dus fata ce urma s-o angajej şi familia ei, iar acum, ca să nu mai fie probleme, am pus la dispoziţie şi dosarul cu legislaţie, care are vreo 250 de pagini. Deci, după ce medicul de familie spune că persoana se poate angaja, medicul de medicina muncii spune că e aptă de muncă, e drept, condiţionat, adică prin îndeplinirea unor condiţii speciale, pentru că de aia spunem că e vorba despre persoane cu nevoi speciale, după ce dosarul de angajare era doldora de hârţoage, a fost respins, pur şi simplu. Mi-am stăpânit nervii şi am mers la ITM, să văd care mai e poticneala şi, după câteva investigaţii făcute de soţia unui coleg de presă, care a considerat că e cazul să deznoade pe loc problema, s-a constatat că doamna de la ghişeu nu ştia că persoană cu dizabilităţi şi persoană pensionată pe caz de boală nu e acelaşi lucru. Deci, ca toată lumea să ştie, persoanele cu gradele I şi II pensionate pe caz de boală nu se pot angaja, în timp ce persoanele cu certificat de handicap se pot angaja. Pentru că, deşi Uniunea ne spune că se numesc persoane cu dizabilităţi, certificatele tot de handicap se cheamă. Deci, se putea…. Ei, acum că am rezolvat şi ultima problemă şi mă pregăteam să fac dosarul pentru a înfiinţa o unitate protejată, în care să lucreze persoane cu dizabilităţi, am constatat că, între timp, s-a desfiinţat Autoritatea Naţională a Persoanelor cu Handicap, care se va transforma în direcţie, aşa că procedura de autorizare nu mai e valabilă, pentru că antetul documentaţie care se află pe site-ul autorităţii nu mai e de actualitate. Deci, să aşteptăm liniştiţi, poate se rezolvă situaţia şi putem autoriza unitatea protejată. Şi v-am dart acest exemplu recent, fără să mai precizez celelalte peripeţii prin care am trecut la fiecare instituţie în parte, pentru fiecare hârtiuţă.
Îmi cer scuze că am derapat din „filosofie” macro într-un caz real, dar revin şi arăt că mă bucur că o groază de bugetari vor fi daţi afară. Să dea Dumnezeu să fie daţi afară numai incompetenţii şi aroganţii faţă de contribuabili. Dar, mi-e teamă, totuşi, că dacă vor fi daţi afară toţi aceştia de care zic, vor rămâne majoritatea birourilor de instituţii pustii.
