Judeţul Gorj în timpul ocupaţiei Puterilor Centrale 1916-1918 (III)

Loading

În articolul de săptămâna aceasta dorim să continuăm prezentarea pagubelor produse în timpul ocupaţiei germane şi austro-ungare din 1916-1918. Însă, spre deosebire de articolele precedente, scrise pe baza documentelor de arhivă, articolul de astăzi se bazează pe lucrarea lui Nicolae Jac Constantinescu, „Atrocităţi germane”, apărută imediat după sfârşitul primului război mondial şi consultată de către noi la biblioteca Serviciului Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale. Pe baza acestei lucrări, vom completa informaţiile privind situaţia din Târgu Jiu în timpul ocupaţiei, prezentând de asemenea şi neajunsurile suferite de populaţia din celelalte localităţi ale judeţului.

Târgu-Jiul a suportat greu regimul de ocupație, fiind un oraș cenușiu
Târgu-Jiul a suportat greu regimul de ocupație, fiind un oraș cenușiu

În calitate de preşedinte pentru judeţul Gorj al „comisiunei de cercetare a abuzurilor săvârşite de inamic în teritoriul ocupat”, N.J. Constantinescu a parcurs, imediat după război, „o mare parte a judeţului” ocazie cu care a putut „vedea urmele lăsate în judeţ de această administraţiune. Asasinate, ordonate sau săvârşite în acces de furie, jafuri, incendii din răzbunare individuală sau după ordin, atentate, distrugeri de avuturi, pângăriri de biserici, umilirea şi jignirea instituţiilor noastre şi câte atâtea călcări ale dreptului ginţilor, au putut fi consemnate după constatări oficiale…”. Pe baza acestora a apărut, în anul 1919, la Tipografia artistică „Lumina” Fraţii Niculescu din Târgu Jiu, „…memoriul pe de care-l dăm publicităţei…” şi de care N. J. Constatinescu, devenit prim-preşedinte al tribunalului Gorj era sigur „că va fi cetit cu interes de oricare român.”

O carte despre ocupația germană

La o primă lectură, putem simţi ostilitatea autorului faţă de Germania şi faţă de poporul german în momentul conceperii lucrării. Prima parte a acesteia este constituită dintr-o critică dură a poporului german, ce se pretinsese până atunci a fi foarte civilizat, dar care pe parcursul războiului demonstrase contrariul („Am putut vedea astfel şi noi ce înseamnă acea „Kultur” de care Germanii se mândreau atâta şi voiau chiar s-o impună cu forţa globului întreg şi cum ştie ca să se manifeste prin crime, vandalisme şi călcări fără scrupul ale celor mai elementare reguli ale dreptului ginţilor.”). Dar tocmai această duritate a armatelor germane, provenea, aşa cum considera autorul, din concepţia filosofică germană a dreptului popoarelor mari şi puternice de a se impune în faţa celor mai slabe, din dreptul învingătorului şi din menirea naţiunii germane de a se ridica deasupra celorlalte, teoretizate de către Nietzsche şi de către alţi filosofi şi teoreticieni militari germani.
Revenind la România, invazia armatelor germane este considerată de către autor ca fiind o altă mare nenorocire venită asupra poporului nostru, greu încercat de-a lungul istoriei – „Soarta a voit ca la lungul şir de nenorociri din care se alcătuieşte istoria noastră, să se adauge şi acela al ocupaţiunei germane, spre a face cunoştinţă şi ţara noastră cu suferinţele regimului crud al unei ocupaţiuni duşmane fără milă.” Ocupaţia germană a adus, aşa cum afirma N.J. Constantinescu, sfârşitul perioadei de veselie şi libertate existent până atunci în ţara noastră („Odată cu intrarea armatelor germane în ţară, acel regim de poliţie cu ausweiss, das billet, die karte, verboten luă locul veseliei şi libertăţei din frumosul şi bogatul colţ de lume care este ţara noastră.”).
Judeţul Gorj, continuă autorul, „fiind printre primele în care duşmanul a putut pătrunde în ţară, a avut de suferit mai mult de pe urma asprului regim.”  Totuşi înaintarea germană în Gorj nu a fost uşoară, invadatorii confruntându-se cu o opoziţie puternică din partea populaţiei – „Populaţiunea frumosului judeţ al Olteniei plină de însufleţire şi eroism s’a opus alături de trupele noastre la oprirea invaziunei. Cercetaşii dela Jiu, eroina Ecaterina Teodoroiu, banda Victor Popescu şi atâţia alţii, prin faptele lor, au trecut în rândul legendelor acestui judeţ.” Totuşi ca urmare a acestei vitejii, populaţia „…a avut în special să sufere de pe urma administraţiei germane.”
În Târgu Jiu, marii comercianţi ai oraşului dintre care sunt menţionaţi Matei Dănăricu şi magazinul său (foarte mare şi bogat), Ion D. Ghibu, Vasile Roşca, „Gh. N” („Un alt comerciant mare din oraş…”), comerciantul de încălţăminte Ion Catalinescu, Ghiţă Gârbacia, proprietara fabricii de „ape gazoase” Dochia Şufană, Ţecu Volvoreanu, bancherul Ştefan Popescu, pe lângă faptul că au pierdut cea mai mare parte a averii şi mărfurilor, li s-au mai confiscat şi imobilele, mulţi dintre aceştia fiind chiar molestaţi.

Atrocitățile ocupației

Cetăţenii oraşului erau obligaţi în primele luni de ocupaţie să salute în mod obligatoriu soldaţii şi ofiţerii germani sub pedeapsa cravaşării (lovirii cu cravaşa) şi a închisorii.
Arhivele oraşului, precum şi biblioteca acestuia au fost distruse, iar clădirea tribunalului judeţului a fost ocupată de către germani, aceştia neezitând să se amestece chiar şi în treburile justiţiei. Imixtiuni de a acest gen, precum şi rechiziţionarea clădirilor tribunalelor s-au petrecut şi în celelalte judecătorii din judeţ (Târgu Cărbuneşti), la acestea adăugându-se şi distrugeri de arhivă, aşa cum s-a întâmplat la judecătoria ocolului Novaci de unde au fost incendiate două căruţe cu dosare.
În paragraful intitulat „Fapte odioase” autorul prezintă actele de cruzime la care au fost supuşi unii locuitori ai judeţului Gorj, unii pentru că nu au cedat cererilor abuzive ale germanilor şi austro-ungarilor, iar alţii din simpla dorinţă de răzbunare a acestora asupra populaţiei româneşti. Sunt menţionate o serie de cazuri dintre care cel mai interesant este cel al inginerului şef al Serviciului Tehnic al judeţului, Virgil A. Angelescu, care fiind denunţat că ar fi nutrit sentimente ostile Puterilor Centrale şi ar fi susţinut o conferinţă la Liceul „Tudor Vladimirescu” înainte de intrarea României în război pentru participarea acesteia de partea Antantei, a fost condamnat la moarte pentru ca ulterior pedeapsa să-i fie comuntată la 15 ani muncă silnică, iar apoi la doi ani de detenţie neîntreruptă.

Gorjul sub ocupație

Faptele trupelor de ocupaţie comise în Târgu Jiu, „…sunt o palidă imagine faţă de încălcările dreptului ginţilor pe care inamicul le-a comis în judeţ.” Printre acestea N.J. Constantinescu menţionează cazuri de violenţă, arestări, deportări, execuţii, violuri, jafuri, incendieri de case, etc. Clădirile instituţiilor au avut de suferit, iar bisericile au fost transformate în grajduri. Băncile populare au fost şi ele devastate, „casele de bani” (n.n. seifurile) fiind deschise, iar conacele şi terenurile marilor proprietari funciari, dintre care sunt menţionaţi Maria D. Pleniceanu, proprietară în Vădeni şi Broşteanu Urdăreanu au fost devastate.
Numeroase case din satele Gorjului au fost incendiate, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu în comuna Vălari, unde au fost incediate 44 de case de către soldaţi austro-ungari. Alte case au fost incendiate în Fărcăşeşti, Târgu Cărbuneşti, Dobriţa, Peşteana de Sus, Gârbovu, Rovinari, Novaci, Roşia-Jiu, Bobu, Stăneşti, Bârseşti, Bâlta, Peştişani, Turcineşti, etc.
La fel de răspândite au fost cazurile de torturi şi crime aplicate asupra oamenilor de către trupele germane şi austro-ungare. Ca urmare a acestui fapt, adeseori fără niciun motiv şi fără nicio judecată sau chiar după un simulacru de proces au fost executaţi bătrâni de ambele sexe, femei şi fete ce au refuzat să se lase batjocorite, copii, etc. Lucrarea „Atrocităţi germane”, abundă de astfel de relatări, constituind, o sursă deosebit de utilă pentru a înţelege natura ocupaţiei în judeţul Gorj.
(Cu ocazia publicării acestui ultim articol pe tema ocupaţiei Puterilor Centrale în oraşul Târgu Jiu şi în judeţul Gorj, dorim să precizăm că în primul articol pe această temă, apărut în ziarul „Vertical” în numărul din data de 29.08.2012, în paragraful „Astfel că, la 15 august 1916, regele Carol I, deşi favorabil Triplei Alianţe…”, am scris în mod eronat că intrarea în război a României la 14-15 august 1916 s-a făcut cu acceptul regelui Carol I. În realitate, Carol I decedase în anul 1914, în anul 1916 regele României fiind Ferdinand I, nepotul regelui Carol I, un francofil convins şi susţinător al intrării României în război alături de Antanta. Pe această cale transmitem scuzele noastre cititorilor.)
Dumitru Cătălin Drăghici
Masterand Facultatea de Istorie Bucureşti