Iuliu Moisil, Ștefan Bobancu și V. Rola Piecarsky văzuți de contemporani (III)

Loading

La granița dintre secolele XIX și XX, Gorjul propunea întregii Românii o mișcare culturală de excepție dinamizată de personalități ca: V. Rola Piekarski, Aurel Diaconovici, avocatul G.. Pârvulescu, Alexandru Ștefulescu, N. D. Miloșescu, căpitan Em. Pârâianu, Dimitrie Brezulescu, Iuliu Moisil, Iacob Mureșianu, Ștefan Bobancu ș.a. Deși unele dintre aceste personalități au mai fost abordate de noi, revenim cu imaginea acestora printre contemporani.

Timp de mai multe decenii, revista  „Amicul Tinerimii” a fost  un reper  cultural pentru judeţul nostru
Timp de mai multe decenii, revista „Amicul Tinerimii” a fost un reper cultural pentru judeţul nostru

În „Amicul Tinerimii” găsim o caracterizare a polonezului V. Rola Piecarsky făcută de fostul elev I. P. Ţuculescu: „Era un aventurier, refugiat politic, care a făcut mult bine Gorjului şi a iubit ţara şi poporul nostru, ca cel mai mare Român. În concepţiile lui politice şi de vieaţă, nu făcea nicio diferenţă între patria sa, Polonia, şi între patria-i adoptivă, România.(…) Acest om providenţial pentru vremurile de atunci în deobşte şi pentru plaiurile Gorjului în deosebi, a lucrat cu osârdie, elan şi desăvârşită tragere de inimă pentru un popor ce nu era al lui, dar căruia îi era recunoscător , pentru dragostea cu care l-a primit în mijlocul său. El a realizat pentru neamul nostru atâtea lucruri de seamă, încât ar trebui să scriem o carte întreagă, pentru a le releva amănunţit”. Poate că gorjenii îi  datorează  măcar o carte în memoria marilor fapte pentru ţara adoptivă.

O viaţă ca o aventură

Witold Rolla Piekarski (1857-1909) se născuse la Smolensk, pe Nipru, în teritoriile poloneze ocupate de către Imperiul Ţarist, într-o familie mixtă, tatăl-Teodosiu Iustin Rolla Piekarski-polonez de origine, iar mama-Emma von Blankenhorn-de originne  germană.
A absolvit în 1877 Liceul “Sfânta Cruce” din Varşovia, începându-şi cariera ca învăţător în Podolia. Va  urma  apoi cursurile Academiei de Arte Frumoase din Varşovia. După  absolvirea Academiei  din Varşovia va urma cursurile Universităţii din Cracovia, în 1879 fiind arestat alături de alţi studenţi polonezi.
A emigrat apoi în Elveţia, a trăit la Paris iar în anul 1885 îl găsim combatant în războiul sârbo-bulgar. Se va stabili în România  în 1887 iar în 1891 îl găsim profesor la Gimnaziul din Slatina. Aici îl va întâlni pe profesorul Iuliu Moisil. Din noiembrie 1892 va fi transferat la Târgu-Jiu. Se va adăuga rapid grupului de entuziaşti care îi mai cuprindea pe Alexandru Ştefulescu, Iuliu Mooisil, Aurel Diaconovici, avocatul George Pârvulescu, locotenentul Emanoil Părăianu, doctor Ion Urbeanu, avocatul Ştefan Dobrinean şi tipograful  Nicu D. Miloşescu.
În iulie 1894 va contribui cu ilustraţiile la apariţia revistei „Jiul”.  În perioada 1892-1895 W.R. Piekarski a fost profesor de desen la Gimnaziul Tudor Vladimirescu”iar apoi, o perioadă scurtă, îl găsim ca desenator la Serviciul Tehnic al judeţului Gorj.  Tot  în această perioadă a realizat şi ilustraţia la unele cărţi şi reviste publicate de Nicu D. Miloşescu dar a lucrat şi pentru Editura Minerva din Bucureşti. De asemenea, a realizat desene în 1895 pentru nou-apăruta revistă umoristică gorjeană „Ardeiul”.
Fiind bolnav pulmonar, va cere transferul la Novaci unde va funcţiona ca profesor de desen la Şcoala de jucării de lemn din Novaci. Se va stinge la Bucureşti în 1909.

Eroul unui popor care l-a adoptat


I.P.Ţuculescu îl evoca în 1940 pe Witold Rolla Piekarski: „Acest om providenţial pentru vremurile de atunci în deobşte şi pentru plaiurile Gorjului în deosebi, a lucrat cu osârdie, elan şi desăvârşită tragere de inimă pentru un popor ce nu era al lui, dar  căruia îi era  recunoscător, pentru dragostea cu care l-a primit în mijlocul său. El a realizat pentru neamul nostru atâtea lucruri de seamă, încât ar trebui să scriem o carte întreagă, pentru a le releva amănunţit. Şi totuşi, el a murit sărac în ziua de 21 Oct. 1909, pe un pat modest  al ospiciului Pantelimon şi a fost înmormântat de bunul  său prieten şi colaborator, domnul Iuliu  Moisil, în cimitirul mânăstirii Cernica, aşa cum i-a fost dorinţa ultimă…”