Istoricul învăţământului în comuna Stoina

 569 total views

Învățământul ia naștere în spațiul comunei Stoina odată cu biserica și cu dorința de emanciparea a locuitorilor ei, fiind consemnate săli de clase organizate în casele locuitorilor din satele comunei, precum Ulmet, Stoina, Păişani, încă din perioada Regulamentului Organic, învăţători fiind preoţii sau fiii acestora.

Învățământul din Stoina, trecut și prezent
Învățământul din Stoina, trecut și prezent

Primele şcoli, cu primii slujitori ai acestora, le avem consemnate într-o situaţie privind starea şcoalelor Plasei Amaradia din 1843: „1. școala ce deservea satele Ciorarii de Sus şi de Jos şi Stoiniţa a fost înfiinţată la 1 aprilie 1841, având ca învăţător pe Drăghici Pătru, cu un efectiv de 11 elevi, şcoala fiind construită din chirpici cu învelitoare. În 1843 erau 23 elevi din care 8 absentau; 2. şcoala Stoina şi Toiaga, înfiinţată în aprilie 1841, construită din bîrne, cu un efectiv de 23 elevi, învăţător consemnat fiind Popescu Ion sin popa Nicolae ot Toiaga între 1842-1843, fiind înlocuit datorită unei jalbe a locuitorilor celor două sate în aprilie 1843 cu Neagoe sin diaconul Gheorghe ot Stoina; 3. Şcoala satului Păişani, înfiinţată în aprilie 1838, din chirpici cu învelitoare, cu un efectiv de 18 elevi, având ca învăţător pe Statie Ienakie; 3. școala satelor Mieluşei şi Ulmet, din 1839, din chirpici cu învelitoare, având 25 de elevi şi ca învăţător pe Spuia Pârvu.”

Primul învățător calificat

Învățământul din Stoina, trecut și prezent
Învățământul din Stoina, trecut și prezent

În 1861, prin Legea de reorganizare administrativă a ţării dată de domnitorul Al.I. Cuza, Stoina devine comună, în Plasa Amaradiei, judeţul Dolj, iar în anul 1864 prin reorganizarea învăţământului, se va ridica în centrul comunei, alături de clădirea primăriei, un sediu de şcoală cu două săli de clasă, cancelarie, camera servitorilor şi un învăţător calificat. Ridicarea localului va începe în anul 1880, prin strădania primarului de atunci, Dumitru Mondescu. În martie 1894, şcoala se afla în stare de mijloc, având 89 de elevi înscrişi, din care doar 60 frecventau cursurile efectiv, având ca învăţător pe Radu Nicolaescu din Văluţa, un dascăl ce folosea, se pare, bătaia cruntă ca metodă de predare. În 1895, a venit ca învăţător Ion Petrescu, ce a fost şi director al şcolii până la pensionare, în 1927. Localul este refăcut separat de clădirea primăriei între 1898-1903, atunci când este amintită şi noua învăţătoare suplinitoare Maria Tuligă. În 1900 este amintită învățătoarea Ana Murgășeanu la Stoina și Eugenia Mihăescu la Paișani. Învăţământul, până în 1916, cuprindea 5 clase primare şi patru secundare.

Noi localuri de școală

În anul 1910, proprietarul moşiei Păişani, Gheorghe Alexandru Sutzo, donează un teren pentru construirea unui local de şcoală primară terminat în 1915, unde noua învăţătoare este Eugenia Mihăescu. După Primul Război Mondial, se mărește localul şcolii Păişani, mai apare un post de învăţător, plus alte patru posturi de învăţător la Şcoala Stoina. De asemenea, în 1925 se construiește un local nou de şcoală la Stoina cu două clase, în 1929, un local nou la Ciorari având ca învăţător pe D. Ivănescu, iar în 1930 un local cu trei săli de clasă în satul Păişani. În 1912 este amintit un local de şcoală în satul Toiaga. În perioada interbelică sunt consemnaţi ca învăţători: în satul Stoina- Ion Petrescu, Dumitru Hobeanu-director al şcolii, Dumitru Marian, Maria Marian, Eufrosina Ionescu, Gh. M. Ionescu, Ion Ivănescu; în satul Păişani- Ion Stanciu, Eugenia Mihăiescu, şi Gh.M. Ionescu, care a fost şi director; în satul Ciorari Ion Gh. Ivănescu, Angela Ivănescu, Maria Ivănescu.

Sitația la 1940-1941

Între anii 1940-1941 situaţia şcolilor era următoarea: școala Păişani avea un efectiv de 163 elevi, 2 posturi didactice, cantină şcolară, un cămin cultural cu bibliotecă, director fiind Gh. M. Ionescu; școala Ciorari, efectiv de 137 elevi, 3 posturi didactice, director fiind Ion Gh. Ivănescu; școala nr 2 Toiaga, efectiv de 120 elevi, 2 săli de clasă, o cantină şcolară, învăţători fiind D.Crăciunescu şi Aurelia Nicolaescu; școala Stoina, director Dumitru Hobeanu, o cantină şi un cămin cultural Voievodul Mihail, 188 elevi.

Reforma din 1948

Reforma învatamântului din 1948 găseşte şcoala de la Stoina cu 4 săli de de clasă. Atunci se înfiinţează şi un gimnaziu cu clase paralele pentru copiii din comunele vecine, între 1950-1954, având un internat cu cantină cu 45 de locuri. Între 1960-1962 se ridică un nou local de şcoală cu 5 săli de clasă, extins între 1971-1974 cu alte săli şi o bibliotecă şcolară. În anul 1970 se înfiinţează la Păişani Şcoala Gimnazială cu clasele V-VIII. Între anii 1951/1952 sunt amintite următoarele cadre didactice: școala Stoina: Ionescu M. Gheorghe, Dolman Dumitru, Hobeanu Constantin, Amzuescu Aurel, Lăpădatu Xenia, Bărbuleanu Dumitru, Ionescu Eufrosina, Marian Maria, Holom C. Elena, Dumitru Constantin; grădiniţă: Dalimon Margareta, Toma Maria; școala Păişani: Nicolaescu Aurelia, Mărgineanu Nicolae, Sandu Elisaveta, Ciocolan Alexandru; școala Ciorari: Ivănescu Maria, Ivănescu Ioana; școala Toiaga: Ionescu N. Pavel, Cernei Gheorghe, Antonie Maria.

Apare învățământul liceal

În perioada 1984-1989, în cadrul Şcolii Gimnaziale Stoina funcţionează clase la treapta a II a de liceu –învăţământ seral, cu sprijinul Liceului Industrial Petrolier Ţicleni, profil petrol-gaze. În anul 1987, în comună erau 5 şcoli şi 4 grădiniţe, la fel şi în 1992 se consemnează 299 elevi, 177 preşcolari, 29 cadre didactice, iar în 2002, 3 şcoli, 387 elevi, 128 preşcolari, 154 elevi liceu, 33 cadre didactice. În anul 1995 apare în reţeaua şcolară Grupul Şcolar Industrial Stoina, având clase de liceu profil mecanic, electromecanic, arte şi meserii sau de ucenici croitorie. În anul şcolar 2011-2012 Şcoala Gimnazială Păişani se comasează cu G.S.I Stoina, între timp find închise, din cauza scăderii dramatice a efectivelor de elevi, Şcolile Primare Toiaga şi Mieluşei şi grădiniţa Toiaga.

Prof. Claudiu Stancu