La sfârşitul lunii mai a.c. s-a desfăşurat la Câmpina, judeţul Prahova, Consiliul Naţional al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, manifestare anuală a acestei organizaţii care are 29 de filiale, inclusiv în Gorj. Condusă de nume de prim-rang ale istoriografiei româneşti, SSIR este practic singura organizaţie cu acoperire naţională a profesorilor de istorie, cercetătorilor de istorie şi a altor iubitori ai muzei Clio. Pe lângă chestiunile de organizare care se discută de fiecare dată cu acest prilej, membrii SSIR au discutat din nou despre soarta disciplinei „Istorie” în planurile cadru de învăţământ. Tot cu acest prilej s-au marcat cei 50 de ani de istorie ai SSIR.
S-au împlinit de curând 50 de ani de la constituirea Societăţii de Ştiinţe Istorice, prilej de aducere aminte, de cugetare şi de noi speranţe pentru profesori, cercetători şi pentru toţi cei ce iubesc muza Clio. O prezentare a istoriei SSIR, inclusiv o “Monografie a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România” a lansat la Câmpina prof. univ. dr. Nichita Adăniloaie, preşedinte de onoare al SSIR. Nichita Adăniloaie avea să sublinieze: “În toţi aceşti ani, condusă de personalităţi deosebite, adunând laolaltă istorici de valoare, beneficiind de aportul a numeroşi oameni de suflet, iniţiativă şi înaltă conştiinţă profesională, asociaţia noastră a mers pe drumul urmat de societatea românească în ansamblul ei şi este firesc ca, la această aniversare, să-i consemnăm meritele şi să nu-i trecem cu vederea limitele. Cunoscând îngrădirile şi încorsetarea la care a fost supusă în anii totalitarismului, avem obligaţia să pornim totuşi de la ceea ce timpul a validat în activitatea Societăţii noastre şi să căutăm, toţi cei prezenţi la conferinţă, să contribuim la impulsionarea şi revigorarea ei, Să ne întoarcem acum, în urmă cu 50 de ani, spre a face un scurt istoric al Societăţii de Ştiinţe Istorice.
La începutul lunii iunie 1949 un grup de istorici şi filologi — în frunte cu P. Constantinescu-laşi, lorgu Iordan, Al. Graur, David Prodan, Andrei Oţetea, V. Maciu, I. Coteanu, Virgil Arbore, ş.a. — s-a întrunit la sediul Institutului de Istorie al Academiei (azi Institutul de Istorie „N. lorga”) şi a discutat necesitatea şi oportunitatea înfiinţării unei asociaţii ştiinţifice, asumându-şi totodată sarcina de a redacta statutul provizoriu de funcţionare a acesteia. Grupul de iniţiativă a convocat în ziua de 9 iunie 1949, tot la Institutul de Istorie, o adunare la care au luat parte peste 100 de profesori de istorie şi limbă română din învăţământul superior, mediu şi elementar, precum şi câţiva studenţi, între care se găsea si cel care vă vorbeşte astăzi. Participanţii au dezbătut problema constituirii asociaţiei ştiinţifice, sarcinile acesteia şi proiectul de statut prezentat de grupul de iniţiativă. Adunarea a aprobat înfiinţarea asociaţiei sub denumirea de „Societatea de Ştiinţe Istorice, Filologice şi Folclor” precum şi Statutul provizoriu.”
50 de ani de istorie
Se ştie că, pe parcursul celor 50 de ani de existenţă, Societatea a suferit modificări în nomenclatura şi structura organizatorică, impuse de condiţiile de dezvoltare a activităţii sale, care a înregistrat permanente progrese. Pe baza hotărârilor Adunării generale din 13 decembrie 1953, denumirea Societăţii a fost schimbată în Societatea de Ştiinţe Istorice şi Filologice din R.P.R. Motivele care au determinat schimbarea numelui s-au bazat pe considerente de ordin gramatical şi stilistic, în special pe faptul că noţiunea de folclor, ca sferă, se include în cea de filologie.
Dacă în primii ani Societatea activase cu trei secţii — istorie, filologie, folclor — din decembrie 1953 activitatea ei a fost restrânsă în cadrul secţiilor de istorie şi filologie, folclorul literar fiind inclus în sfera largă a filologiei. La sfârşitul anului 1957 s-a creat, pe lângă Consiliul de conducere, şi Secţia de studii orientale. Această nouă secţie a Societăţii nu avea însă ramificaţii la filiale. În 1964 s-a creat secţia de metodică a Societăţii. Dar, indiferent de secţiile înfiinţate de Societate, majoritatea filialelor din ţară şi-au desfăşurat activitatea, de la început, în cadrul celor două ramuri principale, istorie şi filologie.
Procesul de transformări care au avut loc în activitatea Societăţii au culminat cu scindarea ei, în februarie 1968, când s-a convenit ca atât istoricii cât şi filologii să-şi reorganizeze societăţi distincte, profilate pe specificul specialităţii lor. Noi ne vom ocupa de activitatea secţiei de istorie a Societăţii până la 1968, iar apoi a Societăţii de Ştiinţe Istorice, reorganizate.
Istoria Filialei Gorj
O organizaţie a iubitorilor de istorie din judeţul Gorj s-a născut încă din 1962. A fost mai întâi o subfilială a filialei Craiova din 15 aprilie 1962. La acel moment existau 18 membri ai secţiei de istoriei. Abia la 11 decembrie 1965, prin grija filialei Craiova şi cu aprobarea Biroului Societăţii, subfiliala din Târgu-Jiu a fost transformată în filială. S-a ales un comitet de conducere al filialei alcătuit din profesorii: Cornel Alexandrescu-preşedinte, I. Grigoriu-vicepreşedinte, Cornel Cârstoiu-secretar, C. Pruteanu-responsabil la secţia de istorie, Constantin I. Popescu-responsabil al secţiei de filologie etc.
La 28 aprilie 1968 a avut loc Adunarea generală a filialei în care s-a discutat şi efectuat separarea celor două secţii şi constituirea filialei de ştiinţe istorice şi ştiinţe filologice. Filiala Tg-Jiu a SSIR era condusă de profesorii: Aurelia Constantinescu-preşedinte, Vasile Smeu-vicepreşedinte, C. Pruteanu-secretar, Victor Cosmulescu-responsabil la secţia de istorie, Elvira Popescu-responsabil la secţia metodică ş.a. În 1970 conducerea de la Gorj era asigurată de C. Pruteanu-preşedinte, C. Stroescu-vicepreşedinte, Victor Cosmulescu-secretar. În 1986, conducerea filialei era asigurată de Gheorghe Golea-preşedinte, I. Ţucă-vicepreşedinte şi Gheorghe Cristea-secretar. La acest moment, filiala Gorj a SSIR este bine reprezentată la nivel naţional, preşedintele prof. dr. Gheorghe Nichifor fiind începând cu 2007 vicepreşedinte al SSIR.
Pentru renaşterea Istoriei în învăţământ
Despre rolul istoriei, prof. univ. dr. Ion Scurtu-preşedintele SSIR, a citat din recomandarea nr.1283/1996 privind istoria şi predarea istoriei în Europa, adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei :
„Istoria constituie unul din mijloacele de reconstituire şi de făurire a identităţii culturale. Ea reprezintă, de asemenea, o cale de acces către experienţa şi bogăţia trecutului şi al altor culturi. Istoria este o disciplină interesantă şi în dezvoltarea unei concepţii critice cu privire la informaţia şi la imaginea controlată.
Istoria are de jucat un rol politic cheie în Europa zilelor noastre. Ea poate contribui la o mai bună înţelegere, toleranţă şi încredere între indivizii şi popoarele Europei sau poate deveni o forţă a diviziunii, violenţei şi intoleranţei.
Cunoaşterea istoriei este importantă pentru societatea civilă. Fără aceasta individul este mai vulnerabil la manipularea politică sau de orice fel.
Adunarea recomandă Comitetului Miniştrilor să încurajeze învăţarea istoriei în Europa, formulând următoarele propuneri : Cunoaşterea istoriei trebuie să fie o parte esenţială a educaţiei tinerilor. Predarea istoriei va trebui să permită tinerilor să-şi formeze deprinderi de gândire critică pentru a interpreta şi a analiza informaţia de o manieră critică şi responsabilă, să recunoască complexitatea problemelor şi să aprecieze diversitatea culturală. Vor trebui identificate stereotipurile şi orice alte distorsiuni bazate pe prejudecăţi naţionale, rasiale, religioase si altele.”
corect