Deşi relativ bine definit, în zilele noastre rolul muzeului poate fi totuşi uşor distorsionat în mod generic, nobila denumire, muzeu (provenită de la anticele muze) poate induce ideea unui spaţiu unde timpul a încremenit, pentru ca vizitatorul să aibă în faţă vestigiile unor vremuri de mult apuse. Cu toate acestea, rolul muzeului nu este static (locul unde nu s-a întâmplat nimic), ci mai cu seamă dinamic şi chiar interactiv.
Pe această linie a colaborării inter-instituţionale, în vederea diversificării ofertei culturale se înscrie parteneriatul Muzeului Gorjului cu Muzeul de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare. În aceste condiţii, la sfârşitul lunii aprilie a fost organizată la Baia Mare expoziţia intitulată „Arta Populară Gorjeană”, cuprinzând piese textile (covoare, scoarţe, peşchire…) şi de ceramică (fiind prezente centrele de la Găleşoaia, Glogova, Vârtopu, Tg.-Jiu).
O a doua manifestare a colaborării dintre cele două instituţii s-a concretizat săptămâna trecută prin etalarea în cadrul secţiei de istorie-arhelogie a Muzeului Judeţean Gorj a unei valoroase colecţii de pipe, port popular şi piese textile de interior de la Muzeul de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare.
Analiză comparativă
Deşi aparent total diferite, ca structură, destinaţie, material de construcţie, tehnica realizării, obiectele prezentate în cele două expoziţii oferă posibilitatea analizei comparative. Astfel, deşi în zona Maramureşului lipseşte borangicul (mătasea naturală) şi
sunt omniprezente fibrele vegetale grosiere (inul şi cânepa) sau animale (păr de capră), ce dau robusteţe portului popular, iar ţesătura variază uneori brusc de la patru iţe la două şi iar la patru, totuşi bogata ornamentică oferă din plin motive similară (hora, pomul vieţii, motive antropomorfe şi zoomorfe). Utilizarea culorilor naturale este încă un punct comun, la fel ca şi abilitatea folosirii lor prin intermediul căreia s-a reuşit strecurarea în costumul popular a culorilor roşu, galben şi albastru. Obiectele prezentate nu îndeplinesc deci numai rolul strict fizic, mai mult acestea sunt mărturii ale unui mod de viaţă, ale unui trecut istoric şi conştiinţe comune.
Colecţia de pipe a supravieţuit cumva celor două conflagraţii mondiale, cea mai recentă piesă fiind datată – 1913 şi, în urma unei atente analize, după cum însăşi denumirea expoziţiei o certifică „Pipa, obiect de ritual, instrument al viciului, obiect cu valoare artistică” ne redă, în mod indirect, informaţii cu caracter istoric şi cultural, ele însele (pipele) fiind produsul unor culturi diferite şi în contexte diferite, dar cu valoare sincretică intrinsecă.
În faţa ochiului vizitatorului, toate acestea îşi dezvăluie tainele, de fiecare dată cu altă valenţă, întocmai unei cărţi citite şi recitite, exigenţa celor care calcă pragul muzeului urmând să certifice calitatea demersului celor două instituţii partenere.
Dumitru Hortopan, director Muzeul Judeţean Gorj