Marea Unire de la 1918 este cel mai important eveniment din istoria României. Visul de veacuri al românilor nu s-ar fi putut realiza fără participarea țării la Primul Război Mondial cu imense sacrificii materiale și umane: pagube materiale estimate la 31 milioane de lei aur și peste un milion de români victime. Anul de grație 1918 va fi foarte greu de repetat dar cu atât mai important este să-l sărbătorim cum se cuvine și să cunoaștem evenimentele care au făcut posibilă realizarea României Mari.
România avea în 19
16 o populaţie de 7.771.341 locuitori, statul român chemând sub arme, încă de la intrarea sa în război, 833.600 combatanţi. Pe parcursul celor aproape 1.200 de zile de acţiuni militare, cei peste 1.000.000 luptători rulaţi pe front s-au acoperit de glorie pe Carpaţi şi Dunăre, în trecători şi în Câmpia Română, la porţile Moldovei şi în vestul Apusenilor. Astfel, peste 600.000 luptători au căzut în lupte: 2.331 ofiţeri şi 216.966 soldaţi morţi, 310.703 au fost răniţi sau au fost daţi dispăruţi, ei contribuind la înfăptuirea şi apărarea Marii Uniri. Acestora li se adaugă cei peste 250.000 de civili morţi, ca urmare a bătăliilor desfăşurate pe teritoriul ţării, rănilor produse de război şi tifosului exantematic. De asemenea, cercetările estimative prezintă circa 50.000 de morţi pentru românii transilvăneni în anii 1914-1918, care au luptat în armata austro-ungară. Sunt statistici necruțătoare care arată cât de greu și-au obținut românii drepturile lor naționale.
În memoria eroilor
Istoricul Gheorghe I. Brătianu nota în cartea ”File rupte din cartea războiului”, publicată ulterior participării pe frontul Primului Război Mondial: ”Iași, 26 mai 1918: Ziua Înălțării Domnului. Va fi de acum înainte ziua de pomenire a vitejilor căzuți în război.
De dimineață, în sunetul muzicii și al gorniștilor, detașamentele cu steagurile lor își fac intrarea în curtea Mitropoliei.
În fruntea alaiului, cei care și în zile grele au fost mereu în frunte, cei ale căror drapele acum ciuruite au fluturat, cele dintâi, în vântul rece al morții-grănicerii și vânătorii. Iar după ei, ceată după ceată, steag după steag, pajurele infanteriei. Unul după altul, se desprind din rândurile gărzilor de onoare, și se înșiră în fața treptelor intrării, stegari lângă stegari, vulturi lângă vulturi, regimentele de la Dragoslavele și Predeal alături de cele din Dobrogea, cele de la Oituz lângă cele de la Mărășești.
(…)Clopotele sună. Sosesc regele și Regina, întâmpinați de Mitropolitul moldovei, cu crucea în mână. Regina și Principesele au îmbrăcat haina albă a surorilor de caritate, Regele și Principele moștenitor sunt în ținută de campanie.
Parastasul începe. Peste tabloul de apoteoză al steagurilor, răsună acum, jalnică, Veșnica Pomenire.
Gândul se întoarce, fără voie, la crucile albe din fundul pădurilor, la trupurile ciuntite, agățate și putrezite în îmbrățișarea ucigașe a dețelelor de sârmă, la toți cei răpuși de bolile viclene, departe de zgomotul luptelor.
Regina plânge și puțini sunt cei ai căror ochi nu sunt umezi”.
Greutăți insurmontabile
Așa cum aminteam într-un episod anterior, vara și toamna anului 1918 au fost deosebit de favorabile românilor după ce Puterile Centrale au pierdut teren pe front și apoi chiar războiul. Pentru români, aflați mulți sub ocupație mai bine de doi ani, greutățile erau departe de a fi depășite. Ca să ne dăm seama de greutățile întâmpinate de autorități pentru asigurarea hranei, reținem un document întocmit de autoritățile de la Târgu-Jiu la 9 decembrie 1918: ”Pentru aprovizionarea populaţiunii oraşului cu pâinea necesară, Primăria a cumpărat din judeţ, grâu iar pentru măcinatul lui a pus în mişcare moara din comuna Bârseşti. Această moară pe lângă că este defectuoasă, din care cauză măcinişul se face cu foarte mare greutate şi neîndestulător pentru asigurarea consumaţiunii publice, dar în ultimele zile în urma umflării apei care o punea în mişcare, digurile vadului fiind distruse, moara numai funcţionează, şi pentru a putea fi pusă iară în funcţiune, necesită cel puţin o săptămână de zile, timp trebuincios pentru facerea reparaţiunilor.
În vederea celor arătate şi luând în consideraţie şi faptul că Primăria nu mai are în depozit decât făină necesară pentru alimentarea oraşului timp de cel mult 2 zile şi nici n›are posibilitatea de a se alimenta din altă parte, cu onoare vă rog să binevoiţi a aproba de a se pune la dispoziţia acestei Primării atât făină de grâu, în cantitate de circa 15.000 de Kgr, rămasă de la Germani în gara Bumbeşti şi luată în primire de Autorităţile Militare precum şi tot grâul aflat în magaziile din localitate, rămas de asemenea de la Germani, pentru a fi transportat la moara Bârseşti.”(Document publicat în cartea “Mărturii despre județul Gorj în Primul Război Mondial” a profesorului Gabriel Sarcină).(Va urma)
