În perioada interbelică odată cu sfârşitul cumplitei crize financiare, învăţământul românesc a început treptat să aplice noi metode şi programe dezbătute pe larg în cercurile culturale care s-au înfiinţat în acest judeţ. Astfel în anul şcolar 1938/1939 s-a aplicat în învăţământul primar românesc o nouă programă şcolară bazată pe metoda centrelor de interes şi în strânsă legătură cu mediul înconjurător, îndemnându-i pe învăţători să creeze cel puţin în primul an atmosfera prielnică unei activităţi cât mai apropiată de prevederile acestei programe.
Tot în această perioadă s-au luat măsuri drastice pentru frecvenţa obligatorie în şcoli fiind aplicate numeroase amenzi părinţilor care nu î-şi trimiteau copii la şcoală. Din păcate s-a constatat că perceptorii comunali nu au încasat aceste amenzi fapt pentru care a trebuit să se facă intervenţii la Administraţia Financiară a Judeţului Gorj precum şi în consiliile prefecturii unde s-au ridicat aceste probleme cerând să se ia toate măsurile pentru asigurarea unei cât mai bune frecvenţe ale elevilor în şcoli. În general în majoritatea şcolilor frecvenţa a fost de peste 80% iar la unele din şcoli a ajuns chiar şi la 100%. Aceiaşi situaţie dar cu puţine excepţii s-a constatat şi la cursul supraprimar când în timpul muncilor agricole s-a constatat că frecvenţa era mai scăzută ajungând şi la 70% motivul fiind concentrările părinţilor iar copii erau nevoiţi să participe la muncile câmpului sau în gospodării.
Cantine pentru elevii Gorjului
Pe lângă şcoli au fost înfiinţate cantine şcolare care în perioada aceasta erau în număr de 220 pe lângă tot atâtea şcoli şi doar la un număr de 32 de şcoli nu erau înfiinţate aceste cantine la care se servea elevilor săraci: pâine, ceai cu pâine, lapte cu pâine iar la unele şcoli masa la prânz. Numărul elevilor ce erau hrăniţi la aceste cantine sa ridicat la 4543 iar suma cheltuită pe tot anul şcolar a fost de 223641 lei în afară de alimentele strânse în natură de prin sate şi care nu au fost socotite în suma de mai sus.
Fondurile pentru aceste cantine au fost asigurate în mare parte de către Prefectura Judeţului Gorj prin primării, din colecte şi de la învăţători, la câteva şcoli masa servindu-se elevilor de către gospodarii mai înstăriţi ai satelor cu rândul. Astfel pentru anul şcolar următor fiind luate măsuri ca în timpul recoltei să se strângă cât mai multe alimente în natură şi să se conserve cât mai multe flori pentru ceai.
Ministerul Culturii Naţionale şi al Cultelor a trimis elevilor săraci cărţi monopolizate în valoare de 142500 lei, cărţi cu care s-au ajutat un număr de 5200 elevi din tot judeţul iar pentru sărbătorile de Crăciun din donaţii în natură ale negustorilor din Târgu Jiu au fost ajutaţi cu haine şi încălţăminte 48 de elevi şi eleve iar din donaţii în natură ale unora dintre elevi ce aveau posibilităţi au mai fost ajutaţi încă 54 de elevi.
Despre învăţătorii satelor
În judeţul Gorj existau în anul şcolar 1940/1941 un număr de 662 posturi bugetate ocupate în totalitate de învăţători dintre care: 4 aveau gradul didactic superior, 166 gradul I, 113 gradul II, 311 definitiv, 32 cu titlu provizoriu, 10 prin încredinţare şi 26 de suplinitori. Aceste numiri de suplinitori au fost făcute în timpul anului în posturile vacante fie prin decese ori pensionări, fie în locul preoţilor care au ales să rămână ca preoţi renunţând la posturile din învăţământ. Tot în această perioadă la şcolile din judeţ mai funcţionau: 9 posturi de maestre pentru atelierele practice ocupate de 7 maestre titulare şi 2 suplinitoare; 4 posturi de maeştri ocupate de titulari şi 4 posturi de agronomi dintre care unul ocupat de titular şi 3 de suplinitori.
Din cauza situaţiei politice din Basarabia, Ardealul de Nord, Bucovina şi Cadrilater în judeţul Gorj au ajuns ca refugiaţi foarte multe persoane printre care s-au numărat şi un număr de 168 învăţători: 72 din Basarabia, 14 din Bucovina, 62 din Transilvania de Nord şi 21 din Dobrogea. De asemenea au mai fost refugiate şi 11 conducătoare: 6 din Basarabia, 1 din Bucovina, 1 din Ardealul de Nord şi 3 din Dobrogea. Aceştia au fost repartizaţi la şcolile cu o populaţie şcolară mai numeroasă faţă de numărul de învăţători titulari şi utilizaţi, numai 6 persoane dintre acestea au fost utilizate în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj iar 2 persoane utilizate la căminele culturale judeţean şi orăşenesc.
Cu toate acestea personalul didactic bugetar raportat la numărul de copii înscrişi în şcoli şi numărul celor care frecventează mai trebuiau încadraţi aproximativ 125 de învăţători socotiţi câte 40 elevi de fiecare după cum prevedea noua lege a învăţământului care era în dezbatere atunci. La lucrările de raţionalizare a posturilor efectuate în cursul lunii iunie anul 1941 conform ordinului ministerului numărul 129023 s-a constatat că în acest judeţ era nevoie să se înfiinţeze încă 125 posturi pentru învăţători socotindu-se câte 45 de elevi înscrişi de fiecare fiind astfel de prisos un număr de 43 de învăţători din cei utilizaţi ce puteau fi întrebuinţaţi la alte judeţe. În baza aceluiaşi ordin după analiza făcută s-a constatat că în judeţ mai era nevoie de încă 15 posturi de maestre şi 8 posturi de agronomi.
În judeţul Gorj şi oraşul Târgu Jiu existau : 47 şcoli cu câte un post, 97 şcoli cu câte două posturi, 56 şcoli cu câte trei posturi, 35 şcoli cu câte patru posturi, 15 şcoli cu câte cinci posturi, o şcoală cu şase posturi, o şcoală cu şapte posturi în total numărând 645 de posturi bugetare de învăţători la care se mai adăogau încă 17 posturi de maestre, maeştri şi agronomi făcând un total de 662 posturi.
Starea generală de spirit şi morală a învăţătorilor în anul şcolar 1940/1941 a fost în general bună observându-se însă o stare de depresie morală generală şi de delăsare mai ales în cursul lunilor aprilie şi mai explicată mai peste tot din cauza evenimentelor excepţionale prin care trecea ţara dat fiind nesiguranţa stării de pace sau război. Începând cu luna iunie starea de spirit a dascălilor începând să revină la normal. Un alt factor care a influenţat această stare a învăţătorilor a fost indicele de scumpete care urcase foarte mult în ultimul an iar salariile au rămas aceleaşi. În judeţ foarte puţine cadre didactice aveau prestigiul scăzut, cei câţiva care erau cuprinşi de patima beţiei au fost trimişi la timp în faţa comisiei medicale dând semne de îndreptare în afară de un singur caz pentru care a fost trimis raport special.
Între şcoală şi război
Programa şcolară se baza pe metoda centrelor de interes şi se aplica pe întreg teritoriul judeţului unde majoritatea învăţătorilor foloseau materialul didactic necesar predării şi înţelegerii lecţiilor folosind materiale din zona localităţii din care şcoala făcea parte precum şi excursii şcolare. Erau totuşi şi învăţători care mai predau după vechile programe fără a se folosi de materialul didactic necesar nici chiar de tablourile pe care le aveau puse pe pereţii claselor. Exceptându-i pe aceştia în general dascăli se foloseau de îndrumările metodologice şi de lucrările de specialitate de care dispuneau. Pe lângă cunoştinţele prevăzute de programa analitică s-a căutat a se face o educaţie naţional – patriotică strecurând în sufletele copiilor credinţa că starea de ciuntire a României este doar o stare de provizorat, o nedreptate pe care trebuiau să o accepte din cauza împrejurărilor vitrege dar care nu va putea să dăinuiască. La orele de istorie şi geografie se tratau lecţii despre întreg teritoriul României.
Dan Cismaşu
