În ultimii 20 de ani economia românească a devenit una de carton… portocaliu, galben sau roşu după gustul fiecăruia şi de proastă calitate. Am putea chiar spune că şi-a păstrat aspectul, schimbând doar culoarea, aceasta pentru a nu arăta cu degetul într-o singură direcţie.
A rămas la fel de neclar, şi cu noul Cabinet condus de Mihai Răzvan Ungureanu şi echipa sa de anonimi (ne)specialişti, dacă România va continua umilinţa, încheind alte acorduri cu FMI, acorduri care ar presupune, pe lângă scumpirea gazelor prin liberalizarea preţului (că doar astea ne-au mai rămas), şi continuarea politicii de reducere a personalului angajat în companiile de stat. Şi dacă guvernul acesta nu va încheia niciun acord, cu siguranţă vor face împrumuturi cei care îi vor urma lui Mihai Răzvan Ungureanu. În loc să încerce să rentabilizeze aceste companii, Guvernul continuă să ducă o politică de falimentare şi executare silită a acestora, în vederea scoaterii lor de pe piaţă şi facilitării ocupării poziţiilor, rămase astfel vacante, de către clientela politică. Ne place sau nu, totul gravitează astăzi îm jurul culorii politice. Avem aşadar un veritabil cod… portocaliu, astăzi, în economia românească, acesta nesemnificând însă altceva decât FALIMENTUL.
Vă întrebaţi poate ce au astăzi în comun explicaţiile date de noii (ne)specialişti cu portofolii ministeriale şi coşul de consum al românilor, asta pentru că tot ne apropiem de Sfintele Paşte şi toţi românii sărbătoresc „aşa cum se cuvine”.
Într-o economie de piaţă funcţională, preţurile bunurilor şi serviciilor se pot modifica oricând. Unele preţuri cresc, altele scad. Se poate vorbi de inflaţie atunci când se înregistrează o creştere generalizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor, nu doar ale unor articole specifice. În consecinţă, cu un leu se poate cumpăra mai puţin (aproape nimic), respectiv un leu valorează mai puţin decât valora anterior. Pe scurt aceasta ar fi şi definiţia inflaţiei.
Fiecare gospodărie are propriile obiceiuri de consum: unele deţin un autoturism şi consumă carne, altele preferă exclusiv utilizarea mijloacelor de transport în comun sau alimentaţia vegetariană. Să nu uităm însă că majoritatea românilor nu concep ca de pe masa de Paşte să lipsească mielul, drobul sau pasca. Media obiceiurilor de consum ale gospodăriilor populaţiei, luate în ansamblu, determină ponderea pe care diferite produse şi servicii o au în măsurarea inflaţiei.
La calcularea inflaţiei, sunt luate în considerare toate bunurile şi serviciile care intră în consumul gospodăriilor populaţiei, inclusiv: articole zilnice (cum ar fi alimentele, ziarele, benzina); bunuri de folosinţă îndelungată (de exemplu, îmbrăcămintea, calculatoarele personale şi maşinile de spălat); serviciile (cum ar fi coaforul, asigurările şi închirierea de locuinţe).
Comparând preţul coşului de consum în ultimii ani, am ajunge la următoarea concluzie: toate bunurile şi serviciile consumate în gospodăriile populaţiei pe parcursul anului sunt reprezentate de un „coş” de produse. Fiecare produs din acest coş are un preţ care poate varia în timp. Rata anuală a inflaţiei este dată de preţul coşului integral într-o anumită lună comparat cu preţul acestuia în aceeaşi lună a anului precedent. Inflaţia a crescut constant în ultimii ani şi continuă să crească, în timp ce specialiştii doar îşi dau cu părerea, folosind cuvinte goale de conţinut… asemenea coşului de consum al românilor în preajma sărbătorilor pascale.
