Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » În memoria eroinei Ecaterina Teodoroiu

În memoria eroinei Ecaterina Teodoroiu

Submitted by on 20 August 2019articol citit de 741 ori | One Comment

Şcoala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu” din Tg Jiu a organizat în aceste zile  un  complex de manifestări dedicate Ecaterinei Teodoroiu. Este vorba de un proiect educațional  în   parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj,  Societatea de Ştiinţe Istorice din România -filiala Gorj, Asociaţia Cultural-Istorică „Dumitru şi Maria Pleniceanu”, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria”- filiala Gorj și Asociaţia„Şcoala Gorjeană”.

Evenimentele au debutat  la Școala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu Jiu, cu Simpozionul Judeţean de Istorie „Restitutio. Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu”, aflat la prima ediție, și au continuat sau se vor derula, în zilele următoare, potrivit programului:

 – Marţi, 20 august, orele 11.00 – vernisajul expoziţiei foto –documentare intitulată „Ecaterina Teodoroiu, eroina poprului român”;

 – Miercuri, 21 august, orele 10.00 – vizită de documentare la Casa Memorială a Ecaterinei Teodoroiu din cartierul târgujian Vădeni;

– Joi, 22 august, orele 10.00 va avea loc momentul solem „In Memoriam. Depunere jerbă şi flori la statuia Ecaterinei Teodoroiu”, monument situate vizavi de localul școlii gimnaziale ce poartă numele acestei nemuritoare fiice a Gorjului.

Comunicările Simpozionului:

-„România în timpul Primului Război Mondial” – prof.dr. Gheorghe Nichifor, preşedintele filialei Gorj a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România;

-„Eroina Ecaterina Teodoroiu, între mit şi realitate” – prof.univ.dr. Ion Mocioi, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria”- filiala Gorj;

– „Primii ani. Familia şi copilăria Eroinei de la Jiu” – Marius Adrian Becherete, senior editor Revista de cultură şi istorie „Restitutio”, redactor şef „Universul Olteniei”- partener media;

-„Pe front. Ecaterina Teodoroiu, o viaţă jertfită pentru Patrie” – prof.Cornel Şomîcu, vicepreședinte al Societății de Științe Istorice, filiala Gorj.

-„Posteritatea eroinei poporului român, Ecaterina Teodoroiu”- prof. Andrei Popete Pătraşcu, Asociaţia Cultural-Istorică „Dumitru şi Maria Pleniceanu”;

-„Arc peste timp. Eroii noştri…”- prof. Grigore Haidău, Asociaţia Cultural-Istorică „Dumitru şi Maria Pleniceanu”.

Toți vorbitorii prezenți au dezvăluit auditorului elementele relevante din biografia eroinei născute în Vădeniul Gorjului. Pe lângă conducerea Școlii Gimnaziale ”Ecaterina Teodoroiu”-Livia Zamfir și Ramona Frățilescu, un rol important în desfășurarea lucrărilor Simpozionului l-a avut profesorul Andrei Popete-Pătrașcu, președintele Asociației Cultural-Științifice ”Dumitru și Maria Pleniceanu”. Din informațiile oferite de Ion Mocioi, Marius Becherete, Cornel Șomîcu, Grigore Haidău și Andrei Popete-Pătrașcu, cei prezenți și-au putut face o imagine despre eroina Gorjului.

Astfel, am aflat că Ecaterina Teodoroiu, Cătălina Vasile Toderoiu, pe numele ei, la naştere, a văzut lumina zilei la 14 ianuarie 1894, la Vădeni, astăzi cartier al municipiului Târgu-Jiu, într-o familie cu adânci rădăcini în agricultură, Elena şi Vasile Toderoiu, care a avut cinci băieţi – Nicolae, Eftimie, Andrei, Ion, Vasile – şi trei fete – Ecaterina, Elisabeta şi Sabina.

A parcurs studiile primare la şcoala din satul natal, apoi a studiat la şcoala din Târgu Jiu. Ulterior a învăţat la şcoala româno-germană din Târgu Jiu, pe care a absolvit-o în anul 1909. În această perioadă numele ei devine Ecaterina Teodoroiu, după ce documente militare ulterioare dar şi acte care îi atestă educaţia consemnează mai multe variante de nume Lili Toderoiu, Lili Teodoroiu, sau alte forme asemănătoare.

Și-a dorit să urmeze  o carieră de învăţătoare, motiv pentru care a urmat, la Bucureşti, un gimnaziu-pension, apoi a frecventat cursurile unei şcoli de infirmiere, absolvită în anul 1916. În această perioadă a intrat în contact cu primii cercetaşi din România, iar din anul 1913 face parte din organizaţia de cercetaşi denumită cohorta „Păstorul Bucur”, condusă de Arethia Piteşteanu.

Reținem că în vara anului 1914, a revenit la Târgu Jiu, în perioada vacanţei, activând în cadrul cohortei de cercetaşi „Domnul Tudor”, până în august 1916, Ecaterina aflându-se, ocazional, la căpătâiul răniţilor ce se aflau în îngrijirea organizaţiei.

În octombrie 1916, Ecaterina a fost chemată la Bucureşti de către Regina Maria, iar la revenirea la Târgu Jiu află că tatăl ei este luat prizonier iar doi dintre fraţi – unul sublocotenent de rezervă la Regimentul 7 Călăraşi şi celălalt locotenent în Regimentul 5 Vânători -, au murit pe câmpul de luptă.

La 6 octombrie 1916, după ce a aflat de moartea unui alt frate, caporal în Regimentul 18 Gorj, căzut în lupta de la Porceni, s-a înrolat ca voluntar tocmai în acel regiment din Gorj, pentru a participa la lupte.

La 14 octombrie 1916, în timpul primei ofensive germane peste Munții Gorjului, Ecaterina a luat parte alături de populația civilă, cercetași și o companie de milițieni la luptele de la Podul Jiului, contribuind la respingerea atacului unei companii bavareze inamice.

La 18 octombrie, în acelaşi an, în urma unei învăluriri – surpriză a inamicului, Ecaterina este luată prizonieră, însă dând dovadă de sânge rece, a împuşcat santinela germană care o însoţea, reuşind să evadeze alături de alţi combatanţi români aflaţi în situaţia sa.

În noiembrie, în luptele de la Filiaşi, este rănită de două gloanţe inamice la piciorul drept, iar după alte nouă zile, este din nou rănită la coapsă de spărturi de obuz. A urmat o perioadă de tratament, mai întâi la Craiova, apoi la Bucureşti şi Iaşi.

La ieşirea din spital a revenit pe front, în rândurile Companiei a 7-a, Regimentul 43/59 Infanterie, unde a îngrijit numeroşii răniţi ai companiei.

S-a deplasat la Iaşi, unde M.S. Regina a ascultat-o şi apoi a ordonat ca imediat să i se încarce sania cu 400 kg sare de bucătărie şi câteva mii de ţigări pentru soldaţi, apoi a mers personal să distribuie toate acestea companiilor.

Trebuie menționate informațiile oferite de un raport al comandantului Companiei a 8-a, Regimentul Gorj: „Nerămânându-i pe lume (n.r. Ecaterinei), după cum declară domnia sa, decât singurul frate din Compania a 8-a Regimentul 18 Gorj, se hotărî să lupte ca soldat lângă dânsul, spre a îmbărbăta pe soldaţi să-şi elibereze pe mama sa. Într-adevăr, în ziua de 16 octombrie 1916 dimineaţa, tocmai pe timpul loviturii furioase ce am dat cu Divizia noastră, distrugând Divizia 11 Bavareză, trecând să observ mersul luptei a Secţiei a II-a de Mitraliere a Regimentului 18 Gorj din compania ce comandam, am întâlnit în drum pe domnişoara Teodoriu Ecaterina cu fratele ei, care tocmai îi arăta cum se încarcă arma, ochirea şi punerea baionetei. Întrebând-o ce voieşte cu aceasta, mi-a răspuns că se duce la Schela să-şi scape pe mama sa. De aici înainte cercetaşa Teodoriu Ecaterina a luptat cu arma în mână lângă fratele său, constituind un adevărat exemplu eroic pentru soldaţi, cu care a îndurat toate greutăţile şi de care nu s-a despărţit nici un moment, chiar când compania pornea la asaltul cu baioneta, după cum mi-au istorisit mulţi dintre oamenii companiei mele, în special sergentul Safta Pavel din Compania de Mitraliere, comandantul Secţiei a IV-a care a luptat mai ales în timpul retragerii din Oltenia, împreună cu Regimentul 18 Gorj … Ca o concluzie, părerea mea intimă în calitate de instructor al legiunii din care făcea parte, este că cercetaşa Teodoriu a fost o domnişoară corectă şi a dat dovadă de mult curaj, abnegaţie până la deznădejde şi iubire familiară, în plus convingerea îndeplinirii îndatoririlor conştiincioase a Legii Cercetaşilor, meritând toată admiraţia acestei Jeana d’Arc a noastre, ce se cuvine a fi recompensată, chiar dacă neseriozitatea vârstei sale încă fragede i-ar da aparenţa unei vivandiere din vechea armată franceză”.

Urmare a faptelor sale, Comandamentul Marii Legiuni a Cercetaşilor i-a decernat Ecaterinei Medalia „Virtutea Cercetăşească” de aur, iar la 16 martie 1917, la propunerea ministrului secretar de stat la Departamentul de Război a fost distinsă cu Medalia „Virtutea Militară” de război clasa a II-a pentru „vitejia şi devotamentul ce a arătat pe câmpul de luptă, s-a distins în toate luptele ce Regimentul 18 Infanterie a dat cu începere de la 16 octombrie 1916, dând probe de vădită vitejie, mai ales în luptele ce s-au dat la 6 noiembrie 1916, în apropiere de Filiaşi. A fost rănită de un obuz la ambele picioare”

Va reveni  pe front în vara anului 1917, când, la 20 august, Regimentul 43/59 Infanterie din care făcea parte ocupa poziţiile în tranşeele de pe Dealul Secului în zona localităţii Muncelu. În seara de 22 august, în cursul unui atac declanşat de Regimentul 40 Rezervă german şi respins de trupele române, Ecaterina Teodoroiu moare eroic, fiind împuşcată în inimă, în timp ce se afla în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent.

În Ordinul de zi nr. 1 al Regimentului Lupeni, comandat de colonelul Constantin Pomponiu, la 23 august 1917, se consemna: ”În timpul ciocnirii de ieri, noaptea, pe Dealul Secului, a căzut în fruntea plutonului său lovită în inima ei generoasă de două gloanțe de mitralieră voluntara Ecaterina Teodoroiu din Compania a 7-a. Pildă rară a unui cald entuziasm, unit cu cea mai stăruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt „Eroina de la Jiu” și-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deșartă ambiție, numai din dragostea de a apăra pământul Țării acesteia cotropită de dușmani. Ecaterina Teodoroiu a fost la înălțimea celor mai viteji apărători ai Țării sale și i-a întrecut prin puterea cu care, înfrângând slăbiciunea femeiască, a știut să dovedească vigoarea bărbăției de trup și de suflet și calitățile întregi ale unui ostaș îndrăzneț, neobosit și plin de entuziasmul de a se face folositoare cu orice preț. Aceea care a luptat ca un viteaz din alte vremuri la Târgu Jiu, aceea care și-a desfășurat energia-i rară împotriva morții albe care a secerat pe camarazii ei bolnavi de tifos exantematic pornește din nou în luptă cu un avânt renăscut, cu nădejdea că va contribui și ea la opera cea mare a revanșei, la a cărei pregătire a luat parte foarte activă, conducând instrucția. A căzut înainte de a ajunge la țelul acestei revanșe. Și-a dat viața cu simplitatea eroismului adevărat, nu pentru a obține apoteoze de vorbe, ci pentru că așa cerea inima ei, pentru că așa credea sufletul ei că se împlinește datoria vieții. Aceea care în vitejia ei comunicativă a murit în clipa când se descoperea spre a-și îndemna ostașii cu vorbele: „Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine !”, are drept, din clipa aceea, la cinstirea veșnică a unui nume neuitat de camarazi”.

Eroina Gorjului și țării  a fost înmormântată în comuna Fitioneşti din judeţul Putna, iar după încheierea războiului, a devenit o eroină a României Mari.

În iunie 1921, rămăşiţele sale pământeşti au fost mutate la Târgu Jiu într-un mausoleu din centrul oraşului construit mai târziu și inaugurat în prezența regelui Carol al II-lea.

One Comment »

  • phobos says:

    gorjul a avut un alt patriot la fel de glorios…el a intrat in galeria marilor ”uitati”…cred ca acest mare erou a fost uitat pt.ca a pedepsit fara discriminare pe toti tradatorii de tara proveniti din administatia statului roman, biserica majoritara ,membri ai unor partide istorice …lupta lui cu ocupantul german a fost dusa in regim de gherila, mai ales atunci cand armata romana era practic dezmembrata…Cata nedreptate!