Ignorat şi uitat, Dincă Scheleru este printre noi

O statuie de piatră veghează furnicarul de maşini şi utilaje de pe Europeanul 79, în Valea Vladului. O casă cu pridvoare de lemn împodobite cu vitralii şi susţinute de coloane cu capiteluri înflorate e ridicată în centrul comunei Bâlteni. O biserică ce aduce cu cea a Mânăstirii Curtea de Argeş tronează în centrul aceleiaşi comune. Un castel construit în stil italian străjuieşte zona, de pe o culme de deal. O şcoală ornamentată precum vechile temple, aflată la câţiva zeci de metri de biserică, îi face pe trecători să întoarcă privirea spre ea. Toate astea sunt mărturii prezente, dar tăcute şi lăsate în paragină ale existenţei, în aceste locuri, a marelui gorjean Dincă Scheleru (1846- 1918).

Aura Stoenescu
Dinu Mărgulescu

Statuia ridicată de Dincă Scheleru în locul unde a fost împuşcat, pradă degradării
Statuia ridicată de Dincă Scheleru în locul unde a fost împuşcat, pradă degradării

Mulţi dintre noi am trecut pe European 79, grăbiţi, cu treburi, dar nu ştiu câţi dintre noi am observat în marginea drumului sfântul cu aripi de vultur, sculptat în piatră, din punctul numit Valea Vladului, comuna Bâlteni. Monumentul era, până de curând, ascuns privirilor de un tei secular. Acum e vizibil, dacă nu luăm în calcul grămezile de pământ rezultat de la lucrările de înlocuire a conductei de apă. Stă acolo, cu o aripă ruptă, ciublit şi năpădit de muşchi, cu toate că are o valoare inestimabilă. A fost ridicat de Dincă Scheleru, cel care apare, într-un vechi cântec popular, ca fiind al treilea mare gorjean, după Tudor Vladimirescu şi Gheorghe Magheru. (”Foaie verde foi de boj/ Cine-a fost o dată-n Gorj/ A fost Tudor şi Magheru/ Şi neica Dincă Scheleru”). Cine are vreme să se aplece, pentru o clipă, asupra istoriei dăltuită în piatră la margine de drum, va afla de pe piedestalul îngerului că monumentul a fost ridicat aici de însuşi Dincă Scheleru, drept mulţumire către Dumnezeu pentru că a scăpat cu viaţă dintr-un atentat ce s-a produs asupra lui, la vârsta de 34 de ani. În seara de vineri, 24 octombrie 1880, întorcându-se de la şedinţa Consiliului Judeţean, de la Târgu Jiu, el a fost împuşcat, într-un atentat pus la cale de doi săteni (Grigorie Bălteanu şi Dumitrache Şandru), primul fiind chiar primarul comunei. La proces, acesta a recunoscut că-l invidia pe Dincă pentru succesele sale economice pe care le avea în comuna unde era considerat venetic, el fiind din Schela. În plus, primarul era dator la Dincă suma de 4250 de franci, iar acesta spera, astfel, să scape de datorie.

Dincă „n-a avut nici o ibovnică”  pentru că o iubea pe soţia Maria
Dincă „n-a avut nici o ibovnică” pentru că o iubea pe soţia Maria

Deschizător de drumuri
Fecior de ţărani moşneni înstăriţi, nepot al lui Dinu Scheleru, vătaf de plai al Plaiului Vulcan şi al lui Constantin Căpraru Beuran, plăieş din Schela şi pandur al lui Tudor Vladimirescu, Dincă Scheleru a fost ales deputat de Gorj în nouă mandate (între 1879- 1916), cu toate că n-a făcut decât 42 de zile de şcoală. Tot el a fost cel care a făcut, în Oltenia, prima încercare rudimentară de a scoate petrol, în anul 1883. A construit o turlă de lemn şi a început să foreze, dar a fost oprit de o erupţie de gaze şi apă sărată, fapt consemnat în arhivele Ministerului Agriculturii din acele vremuri, care se ocupa şi cu problemele de acest gen. A fost deschizător de drumuri şi în minerit, el descoperind la Schela, în comuna natală, singurul zăcământ de antracit din România care există şi la ora actuală, dar se află în conservare. I-a plăcut să se poarte, iar ca să fie mai presus decât feciorii din zonă şi-a înfiinţat propriul atelier, dând tonul modei acelor timpuri, după cum  spunea specialistul în etnografie Olga Horsia: „… meşter cunoscut, cu atelier important în zona Gorj- a creat o modă a costumului oltenesc, cu piesele de aba foarte bogat decorate, cunoscut sub numele de costum schileresc.” Ţăran cu vederi liberale, care s-a ridicat din punct de vedere economic prin practicarea comerţului, Dincă Scheleru a avut chiar propriul ziar. Cu toate astea, a făcut politică în partidul ţărănist.

Locuinţa proprie, o combinaţie de coloane antice, pridvoare tradiţionale şi vitralii renascentiste care i-au dus vestea de „casă de sticlă”
Locuinţa proprie, o combinaţie de coloane antice, pridvoare tradiţionale şi vitralii renascentiste care i-au dus vestea de „casă de sticlă”

vitraliu„Geaba ai casă de sticlă”
Cu ocazia purcederii pe urmele lui Dincă Scheleru, pentru a doua oară pentru săptămânalul VERTICAL, când întrebarea era ”Cine-a fost o dată-n Gorj… Dincă Scheleru”, sau Schileru cum i se cunoaşte numele, am găsit răspuns la o a doua întrebare pe care o aveam în gând când ascultam vechiul cântec popular ce l-a păstrat pe marele gorjean în memoria noastră: ”Casă de sticlă pe vremea aceea?” (”Neică Dincă, Neică Dincă/ Geaba ai casă de sticlă/ Şi n-ai nici o ibovnică/ Că eu stau într-un bordei/ Şi tot am vreo două- trei.”) Răspunsul l-am aflat de la una dintre strănepoatele personajului nostru, Paulina Văsâi, care locuieşte chiar în casa pe care a construit-o şi în care a locuit Dincă Scheleru. Construcţia e o combinaţie între coloanele antice, crestăturile populare în lemn şi vitraliile renascentiste, care se păstrează şi acum. Doar din vitralii mai sunt numai câteva fragmente, la etaj, dar acestea îmbrăcau în întregime cele trei pridvoare de lemn traforat, ce încing casa pe trei părţi ale etajului, ca un geamlâc din timpurile noastre, de aici venind termenul ”Casă de sticlă”. Cât despre faptul că despre un bărb  at aşa falnic se spunea că n-avea nici o ibovnică, se datorează faptului că acestuia i se dusese vestea că e un familist convins, ce-şi iubea foarte mult soţia, pe Maria. Aceasta a murit în braţele lui, la vârsta de 35 de ani, răpusă de o boală nemiloasă, după ce-i adusese lui Dincă pe lume patru băieţi şi două fete.

Şcoala construită pentru comunitate funcţionează şi în prezent
Şcoala construită pentru comunitate funcţionează şi în prezent
Biserica se aseamănă cu cea de la mănăstirea Curtea de Argeş
Biserica se aseamănă cu cea de la mănăstirea Curtea de Argeş

Şcoala şi biserica
Dincă Scheleru s-a hotărât să construiască şcoala în anul 1909, iar prin influenţa deosebită pe care o avea în Parlamentul României, a reuşit să obţină peste un an toate avizele necesare. Aşa se face că Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor- Administraţia Şcoalelor, condus de Spiru Haret, a dat Ordinul 3.589/1910 (publicat în Monitorul Oficial din februarie 1910), prin care s-a înfiinţat şcoala în care învaţă şi în ziua de astăzi copiii din Bâlteni. Dovadă că aşa au stat lucrurile e însăşi inscripţia din stânga uşii de la intrare: „SCOALA PRIMARĂ DINKĂ ŞI MARIA SKELERU construită de subsemnatul în zilele M.S. REGELUI CAROL I şi M.S. REGINEI ELISABETA inaugurată şi donată comunei BÂLTENI în ziua de 21 MAIU 1911 pentru vecinica amintire a mea DINKĂ SKELERU – DONATOR. Învăţătoru şcoalei este GRIGORE PÎRVULESCU”.
În actul comemorativ de la inau­gurarea şcolii scrie: „… pentru dragostea ce am avut şi am de consătenii mei spre educarea şi luminarea fiilor şi fiicelor lor, prezenţi şi viitori, ca să devină buni cetăţeni şi aprigi luptători ai scumpei noastre patrii România, am construit cu propriile mele cheltuieli un local de şcoală care să fie fruntea şi linia de unire între trecutul glorios şi viitorul de aur prezis de Bolintineanu.” Iar ca rezultatul să fie garantat, marele gorjean a avut grijă să-i blesteme în avans pe dascălii ce nu-şi vor face datoria în şcoala lui: „Blestem pe toţi învăţătorii şi învăţătoarele care nu-şi vor îndeplini cu sfinţenie datoria în conştiinţă curată la această şcoală! Aşa să le-ajute Dumnezeu!”.
Ca un vrednic om de vază al locului, Dincă Scheleru a ctitorit şi biserica din centrul comunei, care trebuia să fie asemenea bisericii de la Mânăstirea Curtea de Argeş. El a murit, însă, înainte ca aceasta să ajungă la acoperiş, construcţia fiind terminată cu mulţi ani după aceea, aşa cum scrie în pisania bisericii.

Castelul de pe deal, construit de meşteri italieni
Castelul de pe deal, construit de meşteri italieni

Castelul de pe culme
Aşa cum ne-a declarat Ileana Giurgiulescu, o altă strănepoată a lui Dincă Scheleru, care locuieşte într-un castel al familiei, tot în Bâlteni, pe un promotoriu de pe care se vede întregul sat, construcţia a fost ridicată de unul dintre fiii lui Dincă. Am considerat, însă, că e la fel de importantă ca şi celelalte edificii ce aduc în  memoria gorjenilor personalitatea celui care a fost ”Neica Dincă”, mai ales pentru faptul că aici există tablouri care-l înfăţişează pe el şi pe soţia lui şi documente ce i-au aparţinut. Castelul a fost construit în scop de locuire şi apărare, de meşteri italieni care i-au imprimat un stil aparte, cu două turnuri simetrice ce aduc cu crenelurile de castel.

Valori ne… preţuite

După cum se vede, multe sunt urmele lăsate de marele Dincă Scheleru şi urmaşii săi, dar preocuparea autorităţilor de a conserva şi pune în valoare aceste pagini de istorie este inexistentă. Ministerul Culturii şi Cultelor nu a alocat nici un leu, până acum, pentru aceste monumente de patrimoniu, iar autorităţile locale nu au fonduri pentru restaurare, care se poate face numai cu specialişti şi costă  foarte mulţi bani. Aşa că ele continuă să stea printre noi, mute şi triste, riscând să se degradeze şi să dispară, cu toate că ar putea deveni puncte ale unui traseu turistic cu o deosebită valoare istorică.