Hoţi rasaţi

Loading

Lucrez de peste 10 ani în presă, dar e pentru prima oară când era, cât pe ce, să mă las dusă cu preşul. Şi nu pentru că nu aş fi fost atentă, ci pentru că o parte dintre cei cu care am avut de a face, la o anchetă anume, sunt atât de rasaţi, încât aproape să-i cred pe cuvânt şi pe actele pe care mi le-au prezentat. Norocul meu e că am ajuns să am un simţ suplimentar, care mă ajută să simt când mi se ascunde ceva. E drept că, atunci când asculţi o parte, înclini să-i dai dreptate, pentru că, aşa cum e de aşteptat, îţi prezintă numai actele care o avantajează. Dacă eşti un ziarist corect şi imparţial, iei şi punctul de vedere al celeilalte părţi, care vine, la rândul său, cu argumentele şi documentele care o avantajează pe ea. Apoi, pui în balanţă şi încerci să tragi o concluzie, după ce ai făcut toate verificările posibile, inclusiv la sursele independente. Ce faci, însă, când ai de-a face cu persoane care vin cu documente false? Sau când respectivele documente, chiar dacă sunt pline de numere de înregistrare, de stampile şi semnături, sunt făcute incorect, de persoane care au reprezentat, într-adevăr, instituţii  competente în a emite respectivele documente, dar au avut interes să le facă incorect, pentru a avantaja pe unii sau pe alţii. Şi, acum, vine întrebarea: când ai în faţă, ca ziarist, mai multe acte oficiale, care se bat cap în cap, pe care trebuie să le iei de bune? Pe primele, cronologic vorbind? În nici un caz! E clar că unele sunt adevărate şi altele nu. Şi, întrebarea e, care dintre ele sunt corecte şi care nu? Iar când ai de-a face cu hoţi rasaţi, care nu numai că ştiu să măsluiască acte, dar te mai duc şi cu vorba, chiar cu tonul ridicat, la intimidare, cu jigniri şi insinuări menite să te facă să te retragi, iar dacă nu reuşesc aşa să te intimideze, se străduiesc să te oprească din investigaţii, căutând să găsească înţelegere la şefii tăi, te poţi potigni. Mai greu e, însă, pentru ei, când n-ai şefi. Atunci nu mai au unde să facă intervenţii.
Dar, să revenim! Cum deznodăm enigma? Mai ales când autorităţile sunt reţinute în declaraţii, pentru a nu a deranja pe anumiţi. Când se trage de timp, se folosesc tot felul de tertipuri, de motivaţii şi documente mai mult sau mai puţin relevate, care, indirect, recunosc dreptatea unora sau a altora? Plus că există instanţe de judecată care numai dreptate nu fac. În condiţiile în care legea spune că o hotărâre judecătorească trebuie respectată, pur şi simplu. Şi, să nu uităm că există hotărâri judecătoreşti care încalcă legi. Pe cale de consecinţă, există judecători care sunt mai presus ca legea, deşi Constituţia spune că NIMENI nu este mai presus ca LEGEA. Iar alături de aceşti judecători, se află mai presus ca LEGEA hoţii rasaţi. Grea treabă, dragi cititori, chiar şi pentru un jurnalist experimentat…