Ştim cu toţii că, dacă trece moţiunea din 27.10.2010, pică Guvernul României. La prima vedere, şansele sunt mici, ţinând cont că PDL-iştii, UNPR-iştii şi UDMR-iştii au temă să nu meargă deloc la urne, pentru a nu încurca vreunul dintre ei bilele, cu sau fără intenţie. Şi e greu de crezut că vor face altfel de cum au primit dispoziţie, pentru că fiecare dintre parlamentarii puterii pot gândi la proverbul: “Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard”. E drept că PSD-ul şi PNL-ul au chemat pe unii dintre ei la negocieri, dar preşedintele PSD, Victor Ponta, spunea că nu le-au promis nici o funcţie, ci doar un loc în partid. Iar cu o zi înaintea moţiunii a declarat că, din cele 24 de voturi lipsă, opoziţia mai are nevoie de doar 3 voturi pentru răsturnarea Guvernului, iar negocierile continuă. Dacă se va întâmpla, într-adevăr, ca o parte dintre parlamentarii puterii să voteze alături de opoziţie, întrebarea este, de ce o vor face? Din consideraţie pentru românii cu bani puţini, sau pentru că ei cred că PDL-ul se va duce la fund şi vor să treacă la timp în barca opoziţiei, care va rămâne la suprafaţă, în speranţa că vor câştiga din nou puterea, alături de membrii săi.
Acum, rămâne de văzut ce se va întâmpla la mitingul sindical anunţat pentru aceeaşi zi şi despre care puterea spune că e organizat de PSD, pentru a face presiuni din stadă asupra parlamentarilor puterii. La rândul său, opoziţia spune că puterea face presiuni asupra sindicaliştilor, ca aceştia să nu meargă la Bucureşti şi asupra transportatorilor să nu le închirieze autobuze. Aici intervine, clar, puterea liderilor sindicali, pentru că populaţia iese cu greu în stradă, dacă nu e organizată. Să ni-l amintim pe Miron Cozma, care a făcut să cadă Guvernul Petre Roman? Să ni-l amintim pe Marin Condescu, care în 2004, după ce a negociat şi cu Adrian Năstase şi cu Traian Băsescu, a dat un comunicat, între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidenţiale, din partea unuinii sindicale, în care anunţa că minerii votează pe Băsescu? Deci, parlamentarii au motive să se teamă de masele ieşite în stradă. Mai ales că sunt anunţaţi 80.000 de oameni. Plus de asta, să nu uităm că puterea a fost luată la întrebări şi de poliţie, care trebuie să asigure ordinea publică. Şi de finanţişti, care trebuie să strângă impozitele. Şi nu vreau să gândesc mai departe… ce s-ar putea întâmpla, dacă şi alte categorii sociale ar dovedi nesupunere.
Oricum, e un război al nervilor, al ameninţărilor, al manipulărilor, iar la final va câştiga cine e mai versat şi mai bine organizat. Iar oamenii vor fi folosiţi drept masă de manevră, ca şi la schimbarea de regim din 1989, sau la căderea guvernului lui Petre Roman.
Ce e mai bine pentru România? Să cadă Guvernul, sau nu? Să ne amintim cât de arogant era Adrian Năstase când era la putere şi cum face acum pe mironosiţa? Să ne amintim cum era de hotărât Traian Băsescu să distrugă corupţia şi câtă corupţie e acum? Explicaţia e foarte simplă. Totdeauna, opoziţia vine cu discurs populist, să mai câştige puncte electoral, când puterea face o acţiune nepopulară. Aş vrea să-i văd pe PSD-işti la guvernare, măcar o zi, ca să văd dacă vor lua de a doua zi măsurile pe care le promit. Sau vor face ca Traian Băsescu, cel care a promulgat legea de mărire a salariilor profesorilor cu 50%, după care a declarat că nu are de unde să dea banii. Iar aici nici PSD-iştii nu au voie să vorbească, pentru că, după asta, au fost şi ei la guvernare, de mână cu PDL-ul şi nu au făcut nimic pentru profesori. Deci, să aşteptăm mitingul şi moţiunea… asta dacă nu se va întâmpla ceva, ca moţiunea să nu se dezbată în ziua stabilită…