Eveniment poetic, expozițional și omagial la Colegiul Tehnic ”Gheorghe Magheru” din Târgu Jiu

Loading

Într-un climat de înaltă trăire poetică și într-o sală arhiplină prin prezența unor oameni de cultură, scriitori, profesori și elevi, în data de 23 martie a.c.,   în amfiteatrul ”Titu Rădoi” din cadrul Colegiului Tehnic ”Gheorghe Magheru” din Târgu Jiu, a avut loc lansarea recentului volum al poetului gorjean Doru V. Fometescu.

Ca participant la eveniment și cititor, subliniez faptul că sunt deosebit de onorat pentru privilegiul ce mi s-a oferit de către distinsul medic și omul de cultură Doru V. Fometescu și anume acela de a putea citi noul volum de versuri al domniei sale intitulat ”Omul tainic, pur și simplu”, încă înainte de tipărire. Profunzimea versurilor și a mesajelor de ansamblu pe cere eu, ca cititor, le-am receptat ca urmare a acestui exercițiu de înaltă vibrație poetică, m-au determinat să aștern pe hârtie câteva gânduri despre acest volum. Volumul a apărut în acest an, la Editura PIM din Iași.

Efectiv, prin această apariție, poetul Doru V. Fometescu, ne încântă din nou cu creațiile sale  pline de sentimentalism  și patos, prin care ne dovedește, încă odată, dacă mai era nevoie, că a fost și este ”Omul tainic, pur și simplu”. La fel cum este și cel ce citește și pătrunde esența versurile sale.

Autorul grupează creația sa în trei părți, respectiv: ”Omul tainic, pur și simplu”, ”Dincolo de Tranziență”, și ”Întrezăriri suflet-ești”.

Primul capitol grupează cincizeci și șapte de poeme create sub tăinicia, puritatea și simplitatea omului.

În viziunea filozofică a autorului, Omul  este tainic pentru că ”Nevoind la har divin…Pur și simplu … Duhul Sfânt/ pogoară și se ascunde/ în faptă ori în Cuvânt/ în inimi și chiar oriunde …”  în sufletul poetului și al celui care citește versurile sale și ajunge la înțelegerea esenței divine, a ființei și a mesajului autorului.

Apoi, Omul  este și pur pentru că ”A fost nevoie să urce în Credință,/ a fost nevoie să fie în Iubire,/ într-un climat de Duh şi Ființă,/ tot căutând la sens, nemărginire…” (”Omul cu Har”) și totodată, Omul este simplu, pentru că, așa după cum apreciază Doru V. Fometescu, omul pur spune tot ceea ce gândește, simplu, direct și la obiect, chiar dacă unuia sau altuia dintre interlocutori nu-i convine.

Dar poetul merge chiar mai departe cu gândurile sale versificate, din care deducem că ființa umană este pură și simplă ”… prea târziu” pentru că ”Pur și simplu, prea devreme/ ne uscăm, îmbătrânim…/ Timpul intim se cam teme./ …prea des uităm să iubim,/ prea târziu riscăm să fim/ înțelepți fără probleme…” (”Pur și simplu … prea târziu”). Iar într-o abordare universală, totul este ”pur și simplu”  pentru că ”Timpul este rotund și plin de taină”.

Ce ”Contează ….”?

Citim și gândurile curg, iar dacă ajungem vreodată să ne întrebăm ce ”Contează ….” pentru fiecare dintre noi, poetul Doru V. Fometescu ne oferă o opinie avizată, spunându-ne că ”Atingerea și-îmbrățișarea/ contează, spiritul și zarea,/ privirea, sunetul dinspre străbuni…/ să nu prinzi vis de gărgăuni!/ să aperi Sufletul nepământean,/ să înfrunți acute provocări/ fără s-aluneci în cancan …”.

Mai reținem faptul că viața este plină de suișuri și coborâșuri, de momente  în care se mai poate întâmpla uneori să fim răniți în ego-ul nostru și poate că poetul a simțit ceva în acest sens, motiv pentru care își pune întrebarea: M-au pus la index niște cărturari/ fiindcă, ies din rând fără voia lor ?!/ dospiți în turn de fildeș, cam bizari – /lăcătuși de Limbă, lustruiesc zăvor !/”(Anti-coterie).

Parcurgerea volumului îți creează sentimentul că, parcă și succesiunea titlurilor sub care sunt adunate versurile poetului  are o logică creativă și sentimentală. Astfel, după ce ”Omul cu Har”,Nevoind la har divin”,  ”Ascultă… și … înțelege”, din ”Instinct”,  ”Pur și simplu …, prea târziu”, că timpul este rotund și plin de taină, ajunge la ”Cumpăna dintre ani” când se întreabă ”Ce mai fac?”. Și atunci ”Pur și simplu”, rostește un ”Colind” , simte ”Isprava dinlăuntru” și ”Cu un altfel de manifest” experimentează ”Urcușul  în serpentine”, realizează o ”Reîntoarcere la basme” și își pune o nouă întrebare: ”Cine sunt?!”. Pentru ca după niște ”Refugii” să simtă ce însemnă  ”Renașterea prin afecțiune”, la care ajunge prin ”Curgere spre Celălalt” cu ”Un strop de poezie”. Mai spune un ”Colind” și  află ”Cruntul Adevăr”, pentru ca apoi ”Un vis de împrumut”  prin ”Unduiri prin tainic vis” să-i aducă un nou ”Suflu liric”.

”Casa părintească”

Iar noul suflu liric al poetului  îl mobilizează, îl poartă pe căile creației, scrie versuri și  adună aceste noi gânduri în grupajul pe care îl intitulează ”Dincolo de Tranziență”, unde prima ființă pe care o întâlnește, este draga lui ”Bunica Mărioara”, care ”ne-a iubit/ cu înflăcărare sufletească rară/ ca parte din astralul regăsit/ prin faptă și simțire legendară…”.

După această întâlnire de suflet, poetul este cuprins de ”Sentimentul suveran...” și ”Pur și simplu – tranasgresiv/ dincolo de tranziență,/ dorul se mișcă naiv/ și nu crede în absență…”.

La începutul verii, ajunge la ”Casa părintească” din Ciupercenii Gorjului, care este o ”Casa cu adânc de suflet/ rabdă fisuri către stele/ ori așteaptă real umblet/ s-o feresc de ploi rebele…/”., iar ”Satul natal -vatră de suflet”, îl înnobilează și îl face să retrăiască anii copilăriei și să uite de tot și de toate, fiind foarte bucuros că în ”Satul reînsuflețit/ Sunt lucruri care nu se schimbă/ și nu se pierd în „satul planetar”…/ vezi doar miracolul din Limbă/ ce ne salvează dintr-un joc bizar…”.

Aflat în satul său natal, autorul face niște ”Conexiuni  astrale” cu Gogu Bajmatără și cu Dumitru Bunoiu, prietenii săi ”tăcuți de prin văzduh”, pe care îi întreabă: ”Cum e  pe Dincolo? Ce mai gândiți voi?!”, pentru ca apoi, la o sărbătoare de ”Rusalii” să se simtă ”Îndatorat la Cer cu porți deschise/ Eu, simplu pământean răsfir, chiar Dorul/ lângă un Duh ce înfiripă vise,/ contemplu frumosul străveziu şi zborul!/”.

Zboară gândul și în ceas de ”Centenar”  de la nașterea mamei sale Domnica, poetul face ”Destăinuiri” interesante despre ”Eterna reîntoarcere”, despre ”Domnul Tudor”, ”Memoria poemului celest”,  despre ”Renașteri” și ”Adevăr”, iar între timp  îi scrie o epistolă ”Poetului octogenar” Nicolae Dragoș: ”Freamăt solar din Motru de Glogova/ renaște tainic în Spirit tutelar/ pe cel ce înțelept dezmiardă slova –/ „Omul din Turn”, înmiresmat de har!/”.

Ancorat în climatul familial al satului tradițional în care a crescut, o are mereu în gând pe mama sa Domnica, ca fiind o femeie ”Dârză, firească, simplă și mămică/ a doi băieți de mici rămași orfani,/ trecu prin mari necazuri fără frică…/ ar fi împlinit acum suta de ani !”.

Simte ”Nevoia de regăsire”, iar astrele îl ascultă ducându-l în Baia de Aramă, orașul în care a urmat studiile liceale, la un eveniment magistral de ”Reîntâlnire” după 50 de ani a promoției din anul 1967.

”Dincolo de tranziență…”

Și tot așa ”În căutarea formelor fluide …” autorul ajunge ”Dincolo de tranziență…” ca un ”Nostalgic după armonie/ și în delict de visător avânt…/ tot răvășind la scrieri pe hârtie/ cred în puterea Limbii din Cuvânt!”.

Cel de-al treilea capitol al volumului intitulat ”Întrezăriri suflet-ești”, începe cu un set de ”Interogații necesare”, trece prin multitudinea de aspecte ale vieții socio-umane contemporane, cu întrebări și dileme la care uneori cu greu se pot da răspunsuri adecvate,  pentru ca într-o zi de Vinerea mare, la Târgu-Jiu fiind, poetul să mediteze asupra încercărilor sale de a trăi într-un ”timp mai viu”: ”Încerc să fac cuvântul viu,/ învăț să tac, să ard, să fiu, /să simt destinul răbduriu,/ să înțeleg un sens mlădiu, stărui pe câmpul lui târziu/ să reanim arid pustiu…/ Noima de-a prinde străveziu,/ încerc să fac un timp mai viu!” (Încerc să fiu). Cu siguranță că sentimentele și speranțele sale îi călăuzesc pașii spre reușită.

Volumul se încheie cu un ”Testament” al autorului,  scris spre sfârșit de an 2022, prin care autorul ni se adresează astfel: ”Vă las puterea sufletească,/  de-a duce mai departe vis…/ și gândul bun să nu lipsească,/ asemeni verdelui din paradis!/”.

De subliniat faptul că pe parcursul volumului întâlnim multe creații ale autorului scrise cu dedicație pentru persoane dragi sufletului său, dintre care amintim pe: Ion Viorel Săpun, A. Pantea, Carmen Doreal,  întâiului cărturar Nicodim, Viorel Gîrbaciu, Constantin Stana, Aurelian – Iulius Șiță (ȘAI), Florian Saioc, Mariana Popeangă Cornoiu,  Ion C. Gociu, Albinel Firescu, A. Mihalache,  Nicolae Dragoș, Călin G., Emanuel Tânjală, Dumitru Bunoiu, dascălul Nicolae Slivilescu, Nelu Vasile, Horațiu Mălăiele,  Virgil Cercelaru, ș.a.

De remarcat excelenta grafică a volumului,  asigurată de  prof. Grigore Haidău, Florin Gheorghiu, Șuță Aurelian Iulius și Iris Dobrescu, precum și presărarea acestuia cu câteva fotografii de suflet ale poetului.

Poetul dedică acest volum de versui soției sale Nicolița, fiicelor Ariadna-Domnica și Casiana-Irina precum și nepoților săi Iris-Georgia, Aron, Alma-Sofia și Elias.

În partea finală a volumului putem lectura și un ”Portret de autor. Doru V. Fometescu”, un nume care cu siguranță poate fi considerat a fi predestinat pentru a ”Dărui Vieții Farmec”, un medic și un om dăruit total familiei, profesiei,  culturii, tradițiilor, satului și, nu în ultimul rând, poeziei.

De asemenea volumul cuprinde și un grupaj de referințe asupra operei de până acum a poetului, semnate de prof. dr. Ion Mocioi, Ion Căpruciu, Alex Gregora, prof. dr.  Ion Popescu-Brădiceni și prof. Ion Trancău.

Un volum de maturitate poetică,  de meditație profundă asupra vieții, un volum cu semnale poetice asupra stării societății, care cu siguranță că îl vor încânta și îndemna spre reflecție adâncă pe orice cititor, avizat sau mai puțin avizat.

Eveniment multiplu

Interesant de semnalat faptul că evenimentul a avut loc în cadrul unei instituții apreciate de învățământ, cu participarea a numeroși elevi, în cadrul căruia au vorbit printre alții;  prof. Marius Buzera – directorul Colegiului Tehnic ”Gheorghe Magheru” Târgu Jiu, prof. dr. Ion Popescu Brădiceni, prof. dr. Gheorghe Gorun, prof. Ion Trancău, prof. Ion Elena, prof. dr. Albinel Firescu, Ion Ungureanu, prof. Ion Pința, semnatarul acestor rânduri, ș.a., iar trei eleve au recitat versuri din volumul lansat.

Mai subliniem faptul că poetul Doru V. Fometescu este și membru activ al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ”Al. D. Șerban” din Târgu-Jiu, cu implicare în activitatea acesteia și în apariția revistei de literatură, arte și istorie culturală ”Spicon”. Folosim prilejul pentru a-l felicita pe poetul Doru V. Fometescu pentru această nouă apariție și îi urăm succes în viitoarele sale proiecte scriitoricești.

Totodată, este de remarcat faptul că evenimentul de lansare de carte a fost completat de o interesantă expoziție a elevilor și a cadrelor didactice din cadrul Colegiului Tehnic ”Gheorghe Magheru” din Târgu Jiu, intitulată ”Culorile adolescenței”.

În final, mai precizăm faptul că, în luările de cuvânt ale  participanților, s-a adus și un omagiu fostului director al instituției, prof. Dumitru Bunoiu, de la a cărei trecere în eternitate s-au împlinit 15 ani, omul care s-a numărat printre fondatorii revistei școlare ”Cuget liber”.

dr. Victor Troacă

Președinte, Asociația Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ”Al. D. Șerban”