Una dintre cele mai importante personalităţi culturale ale Gorjului, Emanoil Părăianu a lăsat urmaşilor un testament care a intrat de curând în patrimoniul Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale. Continuăm în acest număr să îl redăm în exclusivitate pentru cititorii noștri.
Din rude mari…
”Tot după moartea soţiei mele, las de asemenea Ministerului de Război, Biblioteca mea, compusă în prezent aproape din 800 de volume, mai toate opere de valoare, scrise în diferite limbi, de autori celebri, clasici şi moderni, cuprinzând mai cu seamă întreaga literatură Română, precum şi Albumurile, Revistele, Hărţile şi atlasele şi dulapurile în care se păstrează, cu îndatorirea de a forma o Bibliotecă la Cercul (Clubul) militar, care se va înfiinţa în casele donate pentru cultura şi recrearea ofiţerilor de orice armă din Garnizoane Târgu Jiu – Cu următoarele condiţiuni:
a) Cercul (Clubul), care se va stabilii în casele mele să poarte numele ”Cercul (Clubul) militar, Căpitan Emanoil Părăianu”, care se va scrie pe frontispiciul caselor şi se va păstra pentru totdeauna.
b) Biblioteca se va instala într-o singură cameră, care se va alege pentru acest scop – Deasupra uşii la intrare, se va pune o tablă de metal sau de marmură pe care se va incrusta sau săpa cu litere mari ”Biblioteca Emanoil Părăianu” – În interiorul camerei pentru a mai retrăii printre cazărmi, mi se va aşeza pe un părete o fotografie a mea, pe care am semnat-o în acest scop şi am lăsat-o în păstrarea soţiei mele – Fie aşa cum se găseşte în original, fie reprodusă în mai mare, după aprecierea membrilor clubului la înfiinţarea lui – Sub această fotografie se va pune o placă de metal sau de marmură pe care se va incrusta sau săpa într-un mod citeţ următoarele: Căpitan Emanoil Părăianu Cavaler al ”Coroanei” şi al ”Stelei României” şi al ordinului Rus ”Sfânta Anna” – Descendent al Marelui Postelnic Danciu Părăianu, fondatorul Mănăstirii Polovragi (1633-1654) – Născut la anul 1860 martie 11 – În satul Isvoarele (Gorj)
În anul 1903 A reprezentat pe Majestatea Sa Regele nostru Carol I ca delegat al Regimentului Gorj nr. 18, la sărbătorirea Centenarului Regimentului Rus de Wolagda nr. 18, al cărui comandant onorific era Majestatea Sa.
În 1907 Ca Comandant al unui detaşament compus din trei companii din Regimentul Gorj nr. 18, din 2 tunuri şi 100 călăreţi din Regimentul 1 de Artilerie – Întrebuinţând cuvântul şi sfatul în locul glonţului şi al baionetei, a restabilit ordinea pe valea Gilortului, unde se răsculase 17 comune fără vărsare de sânge.
Ca poet. A scris şi a publicat ”Umbre şi Lumini” (poezii), ”Nicu Steluţa”, ”Suflete din popor”, ”Cartea săteanului” (nuvele) şi diferite articole prin reviste şi ziare pentru luminarea şi ridicarea Neamului Românesc.
În retragere – 1911 – A fost ales deputat al Colegiului al 2-lea de Cameră şi un factor însemnat al mişcării culturale din Gorj.
c) În faţa Cercului/Clubului se va menţine grădina sau se va transforma într-un mic parc, în care se va aşeza pe un piedestal simplu, bustul meu în bronz sau în marmură în mărime naturală, ca un stimulent iubiţilor mei Gorjeni, de iubirea, care am avut-o pentru armată.
Bustul va fi turnat sau cioplit după o fotografie a mea de Căpitan însemnată de mine şi lăsată tot în păstrarea soţiei mele;
d) Toate cheltuielile, care vor necesita pentru reparaţiuni, modificări sau transformări în interesul instalării Cercului (Clubului) precum şi pentru îndeplinirea obligaţiunilor care le-am pus – Va privi Ministerul de Război sau regimentele din localitate după cum se vor hotărî între dânşii.
Am însă credinţa că cu puţine resurse şi cu mijloacele de muncă de care dispun regimentele din localitate, se va îndeplini cu multă înlesnire, dorinţa mea înfocată de a dota armata cu un edificiu frumos pentru cultura şi recrearea ofiţerilor din toate armele care vor trăii în oraşul meu natal din Garnizoana Târgu Jiu.
Dacă Ministerul de Război nu va accepta donaţiunea făcută prin acest testament în condiţiunile stimulate în trânsul, atunci casele mele, prevăzute la nr. 4 din acest testament, rămase moştenire de la mătuşa mea Efima Pleşioianu, împreună cu dependinţele, grădină şi curte, situate în acest oraş, strada Parângul – După încetarea din viaţă a soţiei mele Constanţa – Las Comunei Urbane Târgu Jiu, pentru a înfiinţa întrânsele o şcoală primară de băieţi sau de fete, sau o şcoală de meserii, după cum se va simţi nevoie pe acea vreme – Cu condiţie de a purta numele ”Şcoala Căpitan Emanoil Părăianu”, care se va scrie pe frontispiciul clădirii şi se va păstra totdeauna”.(Va urma)
Daniel Cismașu