Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Tradiții, documente și fapte din trecut (III)

Tradiții, documente și fapte din trecut (III)

Submitted by on 9 October 2014articol citit de 1,302 ori | No Comment

În ultimii ani autoritățile gorjene fac  eforturi considerabile pentru promovarea acestor meleaguri din punct de vedere turistic și cultural. Deși este prezentă la fiecare pas, istoria acestor meleaguri  joacă doar  un loc secund în aceste manifestări, o mare pierdere din toate punctele de vedere. De la Alexandru Ștefulescu cu un secol în urmă, gorjenii nu au mai primit în dar un tratat despre trecutul acestor meleaguri  deși  au existat încercări notabile în acest sens.

În timpul stăpânirii austriece (1718-1739), mânăstirea Polovragi a fost o cazarmă a trupelor de ocupație

În timpul stăpânirii austriece (1718-1739), mânăstirea Polovragi a fost o cazarmă a trupelor de ocupație

Potrivit documentelor de arhivă, începând cu anul 1568 Gorjul apare în documente sub forma actuală. Existența lui era însă mult mai veche dacă apelăm la mențiunea documentară din 29 iulie 1497, hrisovul prin care domnul Radu cel Mare dăruia mânăstirii Tismana un obroc anual de 300 de vedre de vin ”din județul Jiul de Sus”. O altă mențiune interesantă datează din 1406 când la 23 noiembrie 1406, Mircea cel Bătrân poruncea lui jupan Brata să devină ispravnic al zonei, cu reședința la Târgu-Jiu. Așezarea de pe Jiu a fost pe tot parcursul secolelor următoare un important centru comercial, meșteșugăresc și politic. Localitatea va apare în documente cu denumirea de ”târg”, exemple în 1429 și 1546, și de ”oraș” în 1591 când avem și un ”Dumitru pârcălab”.

Pe când Petroșaniul era în Gorj

Această zonă a supraviețuit economic perioadei, tocmai aici stând explicația alipirii celor două județe vecine, Jaleș și Gilort. Mai mult, hotarul nordic al județului către Transilvania, stabilit pe culmile Munților Carpați, a fost consemnat într-un act din anul 1520. Documentul menționat arăta că întreaga depresiune a Petroșanilor, cunoscută mai apoi sub numele de ținutul Jienilor, cu o lungime de 40 kilometri și lățime de 16 kilometri, a fost recunoscută atunci de ambele părți ca aparținând județului. La mijlocul secolului al XVII-lea, Gorjul se întindea în nord până pe crestele munților, în sud cobora până mai jos de Turceni, în vest până la confluența apelor din bazinul Jiului și Motrului iar în est urma cursul superior al râului Olteț. Din punct de vedere administrativ, deși este o împărțire extrem de relativă la vremea respectivă, Gorjul se învecina cu județul Mehedinți în vest, cu județul Dolj în sud și cu județele Vâlcea și Argeș în est.
Județul Gorj era condus de un ban la jumătatea secolului al XVII-lea, acesta fiind pus în ipostaza de a rezolva diferendele ivite între localnici. Reținem aici un document din 1564-1568 care arată: ”s-a dus boierul domniei mele Arsenie banul cu toți boierii Jiului acolo la acea trecere în munte pe unde au fugit acel hoț și au aflat cu sufletele lor că au făcut acea trecere Suhodolenii, de au scos șindrile și scoarțe”. Ca șef al administrației zonei, banul Arsene a cercetat și a aplicat pedepse sătenilor din Sohodol, deoarece aceștia deschiseseră ilegal o potecă spre Transilvania pe unde își comercializau produsele, fără a mai plăti vămile ce se cuveneau domniei.

Gorjul la 1700

Dacă privim hărțile actuale și mențiunile documentare, Gorjul era al treilea ca mărime între județele Olteniei, după Mehedinți și Dolj. În evidențele vistieriei lui Constantin Brâncoveanu, în anul 1690, sunt enumerate în Gorj un număr de 24 sate plăieșești dar, cel mai probabil, erau cu mult mai multe. Harta stolnicului Constantin Cantacuzino din aceeași perioadă menționează 23 de sate, printre localitățile menționate regăsindu-se orașele Târgu-Jiu și Baia de Fier și mânăstirile Polovraci și Tismana.
În preajma intrării sub stăpânire austriacă, orașul Târgu-Jiu era administrat de un județ și 12 pârgari, aici funcționând și o pârcălăbie pentru 12 localități din jur: Frăsinet, Drăgoieni, Petrești, Bârsești, Bezna, Botorogi, Copăceni, Crețești, Izvoară, Preajba, Românești, Tâlvești și Vădeni. La Târgu-Jiu își desfășura activitatea și o vamă unde se plăteau taxe pentru mărfurile aduse de locuitorii dintre râurile Olteț și Vodița și care erau scoase din țară prin pasul Vâlcan.

Din vremea austriecilor

Potrivit documentelor vremii, austriecii au intenționat să stabilească la Târgu-Jiu, datorită poziției sale strategice, centrul administrativ al provinciei cucerite. Așa cum am aflat numărul trecut, județul Gorj era administrat de vornicul Milcu Lupoianul care avea în subordine patru ispravnici ai celor patru plăși.
În 1722, căpitanul Schwantz a întocmit o hartă și un registru al localităților din zonă unde identifica 195 de localități. Pe această hartă se regăseau 17 dintre localitățile amintite și de Constantin Cantacuzino și alte 13 părăsite. Potrivit căpitanului austriac, în județul Gorj existau două târguri: Târgu-Jiu și Brădiceni. (Va urma)

Comments are closed.