Începând cu anul 2012, Școala Gimnazială din comuna Bălești, județul Gorj, a preluat denumirea de ”Antonie Mogoș”, în memoria sculptorului popular originar din satul Ceauru al acestei comune. A fost un demers al catedrei de Istorie din localitate, la care s-au raliat Consiliul Local Bălești și autoritățile școlare de la acel moment. Numele a redevenit cunoscut la nivelul comunității și prin contribuția școlii. Membrii Cercului de Istorie ”Antonie Mogoș” au inițiat o temă de cercetare pentru Concursul ”Patrimoniul cultural, istoric și natural – zestrea comunităților locale” în 2023.
Această ediție a Concursului inițiat de Societatea de Științe Istorice din România este dedicată patrimoniului imaterial și presupune realizarea unui portofoliul istoric ce va fi trimis on-line, pe secțiunile pentru care se va opta. Până la finalul acestei ediții, se va finaliza crearea arhivei de resurse educaționale deschise (RED) pe toate cele trei tipuri de patrimoniu, iar cadrele didactice implicate în acest demers științific vor primi adeverințe, pe măsură ce arhiva va putea fi accesată.
Ediția din anul acesta se va desfășura pe patru secțiuni: I. Obiceiuri de primăvară (Sărbători, credințe, practici); II. Jocurile de copii și tineret; III. Meșteșuguri artistice – Prelucrarea artistică a lemnului; IV. Afiș tematic. Scopul acestui proiect îl constituie implicarea profesorilor de istorie, a elevilor și studenților în responsabilizarea autorităților locale privind intensificarea acțiunilor pentru conservarea, promovarea și educația pentru valorile culturale și istorice locale, a celor clasate sau neclasate, constituirea unei arhive digitale a bunurilor de patrimoniu sau cu valoare de patrimoniu din comunitatea respectivă și a unei hărți de turism cultural.
Elevii de la Bălești au beneficiat de sprijinul Muzeului Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu”, a șefului Secției de Artă și Etnografie, dr. Albinel Firescu, pe toate cele patru secțiuni ale concursului. Astfel, contribuțiile elevilor din Bălești, coordonați de profesorul Cornel Șomîcu, sunt: Obiceiuri de primăvară în zona comunei Bălești din județul Gorj(Secțiunea I), Jocurile copilăriei în satul Ceauru de odinioară(Secțiunea II), Meșterul Antonie Mogoș și arta lemnului în Gorj(secțiunea III) și un afiș tematic.
Despre meșterul popular Antonie Mogoș
Se spune că meșterul Antonie Mogoș din Ceauru- Gorj și creațiile sale în lemn-adăpostite de două muzee importante din București și Gorj-marchează sfârșitul unei epoci în care lemnul jucase un rol primordial. Se întâmpla acest lucru la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, când românii, inclusiv gorjenii, apelau tot mai des la casele construite de cărămidă. Construită în 1875, casa Antonie Mogoș era preluată la Muzeul Satului din București de către Al. Tzigara-Samurcaș în primii ani ai secolului trecut, pentru a rămâne un simbol al artei lemnului pentru generațiile următoare. În anii perioadei interbelice, premierul gorjean Gheorghe Tătărescu a salvat o altă casă a lui Antonie Mogoș, care acum se află la Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj, de la Curtișoara.
Cum a ajuns Casa Mogoș la muzeu
Între anii 2000-2002, autoritățile din Gorj au organizat o amplă operațiune de mutare a Ansamblului arhitectural Gheorghe și Aretia Tătărescu de la Poiana-Rovinari la Curtișoara, în cadrul Muzeului Arhitecturii Populare din Gorj. A fost o operațiune vastă, finanțată de către minerit, după cum mărturisea Emil Huidu în ampla sa lucrare dedicată istoriei mineritului, reamplasarea aducând și unele modificări majore, cum ar fi acoperișul de la Cula Poenaru-Tătărescu. Unul dintre cele mai interesante obiective este Casa Antonie Mogoș, inițial construită și amplasată în satul Ceauru-Bălești, apoi refăcută de arhitectul I. Trăjănescu la Poiana-Rovinari, în anii interbelici și după aceea la Curtișoara sub coordonarea arhitectului Dumitru Florescu.
Povestea contemporană a Ansamblului Tătărescu de la Poiana începe în 1919, atunci când Gheorghe şi Aretia Tătărescu au cumpărat pământul şi Cula Poenaru de la familiile Carabatescu şi Dincă Schileru şi s-au instalat în zonă, la circa 15 km de Târgu Jiu. După vreo 15 ani, familia Tătărescu a cumpărat (1934) şi refăcut Casa Mogoş, cu destinaţia casă de oaspeţi. Deși concepția arhitecturală a aparținut lui I. Trăjănescu, mutarea și reansamblarea casei din Ceauru a fost făcută de Dumitru Pasere, fiu al locului și tatăl inginerului și documentaristului Mihail Pasere, autorul unei monumentale lucrări despre zona Rovinari, amintită de mai multe ori de către noi.
În anul 2000, Sanda Maria Tătărescu-Negropontes, fiica ilustrei familii, a hotărât strămutarea ansamblului de la Poiana la Curtişoara, în cadrul Muzeului de arhitectură populară, operațiune vastă și obligatorie pentru facilitarea lucrărilor de exploatare a cărbunelui. Potrivit proiectului aprobat de autoritățile vremii, amplasarea (2000-2002) pe noul teren s-a făcut respectând cât mai fidel dispunerea şi orientarea fiecărui obiectiv, astfel încât ansamblul să reamintească, pe cât posibil, de vechea curte boierească din localitatea Poiana (concepția arhitectului Dumitru Florescu).
