Odată cu încheierea primului trimestru din acest an, ni s-a tot fluturat pe la urechi povestea cu ieşirea din recesiune. Mai rămâne însă ca Institutul Naţional de Statistică să confirme acest lucru pe 13 mai (o să fie cu ghinion!?), când se spune că va prezenta evoluţia Produsului Intern Brut al României pe primul trimestru al acestui an. Şi dacă va da cu plus faţă de trimestrul IV al anului trecut, deoarece se înregistrează două trimestre consecutive de creştere economică s-ar zice că, într-adevăr, am ieşit din recesiune. Nu însă şi din criză!
Atât guvernanţii cât şi FMI sunt pătrunşi la ora actuală de ceva optimism privind evoluţia economică a ţării noastre în 2011, anticipând o creştere economică anuală de circa 1,5 la sută. Este posibil. Dar problema reală este însă că românii vor continua să fie la fel de săraci ca şi până acum. De ce? Păi în primul rând pentru faptul că atunci când tot tai din salarii şi din cheltuieli fără a lua cât de cât ceva măsuri de relansare a economiei şi astfel de încurajare a consumului nu ai cum să îţi faci speranţe de mai bine pentru viitor, ci eventual să trăieşti tot aşa cum ai trăit până acum. Adică prost. Doar cu programele „Prima casă” şi „Rabla” şi cu ceva subvenţii pe agricultură şi fără a se lua unele măsuri concrete de încurajare a afacerilor şi fără a pune o bază mult mai mare pe realizarea unei agriculturi româneşti mai performante nu vom reuşi să prosperăm poate niciodată. Asta cu atât mai mult cu cât şi resursele bugetare care se obţin în prezent şi fondurile europene care se atrag pe diverse programe structurale sunt risipite, în mare parte, pe investiţii mai puţin productive, care nu vor duce nici într-un caz spre o creştere economică durabilă şi spre un nivel de trai mai ridicat al românilor.
Guvernul trebuie să facă neapărat o reprioritizare a investiţiilor ţinând cont de ceea ce românii au nevoie acum şi în viitorul apropiat. Trebuie realizate cât mai multe investiţii în infrastructură, în modernizarea de drumuri şi în construcţia de autostrăzi, deoarece acestea au un rol benefic cel puţin dublu: sunt absolut necesare pentru o ţară care se află acum integrată într-o piaţă europeană, pentru atragerea marilor investitori străini şi dezvoltarea economică, respectiv a turismului, dar şi pentru că din aceste investiţii se întorc la buget banii reprezentând circa 40 la sută din valoarea lor, sub formă de impozite pe salarii precum şi din alte taxe şi impozite. Or din celelalte investiţii amintite puţin mai înainte nu prea se creează niciun fel de plusvaloare pentru economie şi pentru societate, ci doar un anumit confort, pe care, repet, cel puţin deocamdată nu ni-l putem permite.
