După Rusalii, cu cireşele cerceluşi!

 60 total views

Copiii îşi adâncesc paşii în iarba înaltă şi fragedă, până ajung sub coroanele încărcate cu fructe roşii, rotunde şi împlinite. Se caţără voiniceşte în cireş, culeg şi aleg chitele din coşuleţe iar câteodată îşi prind la urechi cireşele cerceluşi. Culesul cireşelor vine ca o sărbătoare, cu toate poveştile ce se ştiu şi se născocesc despre cireşii copilăriei. Aceşti arbori îşi apleacă uneori ramul până dincolo de brâul tulpinii, pentru a linişti poftele, dar şi pentru a picura în taina locurilor amintiri şi legende noi.

Cireșele ne pregătesc de fierbințeala verii
Cireșele ne pregătesc de fierbințeala verii

Undeva, în cuminţenia sacră a dealurilor ce coboară în trepte dinspre frunţi de Carpaţi spre lunca tăcută a Jiului, ritualul culesului de cireşe este în toi, belşugul acestei veri fiind peste aşteptări. Forfota culegătorilor se întrerupe doar în prevestiri de furtună. Firea tihnită a oamenilor nu pare tulburată, pentru ei ploaia vine ca ofrandă de la ceruri! Sunt împăcaţi că au ţinut rânduielile creştine şi la rosturile locului.

Cireșe și tradiții

Sub ochii lor limpezi, orizontul devine plumburiu, plin de nori negri peste care tună sălbatice tunete şi şerpuiesc fulgere misterioase legând văzduhul cu pământul într-un tablou rece şi temător. De multe ori, această răscolire a naturii s-a petrecut departe de agoniseala lor, peste grădinile cu cireşi coborând ca o binecuvântare ploaia, în perdele subţiri, împinse de vânt.
Pe Jiu în sus, acolo unde râul legendar vuieşte îndelung în strânsoarea de cremene a munţilor, rugăciunile sătenilor din Hurez, Rugi, Cartiu, Sâmbotin, Turcineşti şi alte aşezări răsplătite cu mult rod de cireşe în livezi de acest iunie blagoslovit de zei, se opresc în sanctuarul sacru al cetăţii mănăstireşti. Într-un loc ales de Dumnezeu, printre valuri verzi de codru zvelt, se înalţă în smerenie turlele credinţei şi mântuirii. În duminica Rusaliilor, la Mănăstirea Lainci, se ţine slujba cea mare. Slujba arhimandriţilor se revarsă în valuri de cântec duhovnicesc peste deschiderea munţilor, în milostenie şi iertare, în împăcare şi iubire pentru aproapele nostru, pentru încredere şi izbândă în viaţă. Sub ocrotirea Domnului, în catedrala credinţei, se opresc mulţi pelerini şi mireni. Vin la mănăstire năpăstuiţi ai soartei, pentru a îmbrăţişa ultima speranţă, să poată rezista într-o realitate tot mai buimacă şi săracă. Aici, credinţa întăreşte şi înnoieşte speranţa.
În prima zi de Rusalii, cei aflaţi la mănăstire primesc de la monahi ramuri de tei. Oamenii acceptă acest gest, ca pe un ajutor divin în viaţă. Potrivit tradiţiei, Rusaliile sunt nişte persoane asemănătoare cu Frumoasele sau Milostivele, care umblă prin aer şi schilodesc pe cei care lucrează în zilele dinaintea sărbătorii. Ca făpturi feminine mitice, Rusaliile jucau în miez de noapte, cântau şi strigau pe aceia care nesocoteau rânduiala, pentru a-i pedepsi.
În săptămâna Rusaliilor este bine să mănânci usturoi, să nu te culci pe câmp, nici să umbli noaptea pe la răscruce de drumuri, pentru a nu fi pocit de spiritele rele! La Aninoasa, pe Gilort, lucrul femeiesc la spălat, tors, cusut şi ţesut este interzis în aceste zile. La Godineşti, nu se umblă cu flori roşii, să nu te apuce ameţeala! Fetele şi femeile poartă la guler pelin şi usturoi, să fie apărate de Rusalii. Obiceiul purtării leuşteanului şi usturoiului în săptămâna Rusaliilor şi al punerii de ramuri verzi, mai ales de tei, la stâlpii porţilor, prin casă şi prin grajduri, se mai păstrează şi azi în foarte multe aşezări ale Gorjului şi are menirea de a-i proteja pe localnici şi gospodăriile lor de strigoaice, de furia grindinei sau a furtunilor violente. Cei pociţi de Rusalii erau vindecaţi adesea prin jocul căluşarilor, care aveau puterea de a îmbuna spiritele.
Împăcaţi şi pătrunşi de vibraţia clipelor petrecute în spaţiul sacru al Mănăstirii Lainici, credincioşii părăsesc platoul feeric din grădina Domnului, lăsând acolo virtuţile raiului, pacea celestă şi taina credinţei. Este vremea când hortensiile au înflorit deja iar prin frunzişul versanţilor se înfiripă miresme din flori de tei. E ajun de Sânpetru şi Rusaliile s-or fi spart demult. Oamenii se întorc la treburile lăsate puţintel în aşteptare. Este sfârşit de iunie şi intrăm de-a binelea în fierbinţeala verii!