Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Editorial » Nu-i Dracul chiar așa de negru…

Nu-i Dracul chiar așa de negru…

Submitted by on 28 June 2018articol citit de 848 ori | No Comment

În această săptămână absolvenții de liceu, cel puțin o parte din aceștia, au susținut examenul de maturitate. Nici nu ieșiseră bine elevii din sală, firesc nu începuse corectura, și televiziunile, radiourile și presa scrisă s-au umplut de așa-zisele ”perle”. Cum a fost posibil acest lucru? Simplu, ”perlele” sunt fabricate că se vând bine și sunt mult mai spirituale, unele, decât ar putea să reușească absolvenții din anul de grație 2018. Partea a doua a ”perlelor”, livrată de mass-media în zilele următoare, parcă nu a mai avut nici aceeași savoare și nici nu a mai fost gustată atât de mult, semn că râsul pe seama prostiei are totuși niște limite.

Nu o să abordez aici problema slabei pregătiri a absolvenților, atinge cote îngrijorătoare la toate nivelurile iar  evaluările tot mai dese nu ajută cu nimic această realitate, ci situația  celor de la catedră. Aceștia se fac ”vinovați” atât de pregătirea precară a celor care dau examen cât și de ”perle”, în măsura în care acestea nu sunt fabricate, pe care le dau presei fără să își dea seama că pun într-o lumină proastă starea învățământului românesc. Chiar dacă învățământul românesc  are mari probleme, elitele nu fac decât să arate precaritatea demersului didactic în circa jumătate din școlile publice, el nu iese deloc din nivelul societății românești și mă tem că nu este deloc inferior celui european. Reușim însă, ca la multe alte capitole, să ne facem singuri de râs pe lucruri mai mult sau mai puțin adevărate. În prezent, avem tineri mai informați dar nu mai evoluați, dovada cea mai bună este că foarte puțini citesc ceva și asta mai mult pe rețelele de socializare. Pe asta se bazează și propaganda politică actuală, tinerii-analfabeți funcțional sau nu-preiau un slogan de care nu sunt conștienți ce reprezintă pentru că școala nu poate face mai mult. Cei care au pretenții mai mari nu prea mai sunt rodul școlii românești, ci a școlarizării paralele în sistemul de meditații.

Bineînțeles, așa cum am mai spus și altădată, toți ne pricepem la criticat dar ne oprim când ar trebui să venim cu soluții. Asta nu înseamnă că ar trebui să luăm de bune toate năzbâtiile parlamentarilor, care cred că în Educație e bine să ne băgăm picioarele. Un lucru este clar, școala a rămas în urmă față de elevi în privința accesului  la tehnologia de vârf. Indiferent cât va fi de bun profesorul de Limba și literatura română, Istorie și Geografie, ce să mai vorbim de Matematică, Fizică și Chimie, elevul are în buzunar un telefon de ultimă oră iar dascălul scrie cu creta pe tablă. Apropo de Informatică, avem această disciplină atât în Liceu cât și în Gimnaziu iar calculatoarele din școli sunt din vremea premierului Adrian Năstase. E drept că am mai cumpărat niște licențe aiurea când puteam lua calculatoare noi în toate școlile dar DNA-ul zice că nu îl interesează dacă nu sunt vinovații doar dintr-o tabără politică.

În concluzie, școala românească a regresat mult după 1989 dar tinerii actuali sunt la nivelul generației europene, dovadă că își găsesc locul ușor pe piața vestică a muncii. Deși anunță noi ridicări de ștachetă, un fel de bacalaureat după clasa a VIII-a, guvernanții noștri vor trebui  să impună în programa obligatorie texte de genul ”Cățeluș cu părul creț” ca să le priceapă toată lumea, de la miniștri  la hastagiști.

Comments are closed.