De ceva vreme, România încearcă să pozeze în țara unde digitalizarea a atins cote înalte. A nu se confunda cu industria IT unde jucăm un rol important datorită specialiștilor pe care îi formăm an de an. Doar că, ce să vezi, digitalizarea României e doar o nouă pagină din celebra antologie a ”formelor fără fond”. Paradoxul românesc , deși statul a investit foarte puțin în digitalizare, nu ne gândim aici la mega-afacerile unde nu știi câți bani s-au băgat pe bune și cât a fost furt, avem pretenția ca toate lucrurile să meargă șnur. Școlile, spitalele, primăriile, aparatul birocratic al statului s-au digitalizat oficial de ceva vreme. În realitate, beneficiarul constată asta în fiecare zi, nu avem aparatura necesară, unii suntem analfabeți digital iar statul știe asta, o arată statisticile, ne gândim că fiecare cetățean se bazează pe un copil/nepot/rudă/cunoștință care să acopere acest neajuns.
Recensământul populației 2022 riscă să fie un mare eșec din acest punct de vedere, încercăm să folosim avantajele digitalizării cu un minimum de efort din partea autorităților. S-au autorecenzat deja 3 milioane de români și cum în cancelariile guvernamentale ”dă cu virgulă”, au început presiunile pe șefii de instituții bugetare să forțeze recenzarea electronică a angajaților. Reușim să ducem în derizoriu o operațiune foarte importantă pentru că Guvernul vrea să facă economii. Bineînțeles, strategul nostru șef, Ciucă al nostru, nu s-a gândit că o campanie de popularizare era necesară încă de la începutul anului iar avantajele autorecenzării trebuiau explicate pe înțelesul tuturor. Campania de informare este sublimă dar aproape lipsește cu desăvârșire deși există o structură birocratică angajată tocmai pentru această misiune.
Autorităților noastre le place să raporteze digitalizarea ”la hectar” dar lucrurile stau cu totul diferit și deloc încurajator. Milioane de români nu dețin un device și nu au acces la Internet, alte milioane de conaționali nu au deprinderi minime de a folosi această facilitate a omului contemporan, până a ajunge la completarea de chestionare/plăți electronice etc, e o cale atât de lungă încât nu ar trebui să ne furăm căciula. Da fapt, digitalizarea este acum doar un deziderat, realitatea românească ne demonstrează asta în fiecare zi.
Cât despre Recensământ, digital sau nu, acesta ne va oferi date și informații actualizate asupra dimensiunii acestei populații care mai locuiește în România, structura ei pe sexe și vârste, după nivel de educație și chiar după ramurile economiei naționale și ocupații. Toate aceste date vor fi nu numai la nivel național, ci și pe localități, o noutate absolută la noi. Recensământul populației ar trebui să se facă pe bune, contează ca recenzorii, un exemplu, să nu treacă prezent în Gorj un cetățean plecat de mulți ani în Occident. Doar ne-am fura căciula!
În pofida greutăților semnalate de noi, cred că cetățenii vor salva autoritățile măcar în problema recensământului populației. Mai exact, trebuie să știm unde ne aflăm din punct de vedere demografic și ce ne așteaptă în perioada următoare. Vin fonduri financiare uriașe în România dar antreprenorii nu găsesc forță de muncă. Vom avea bani pentru învățământ dar oare nu sunt deja prea multe școli pentru românii rămași în țară? Construim spitale regionale , autostrăzi, conservăm patrimoniul dar oare ne salvăm ca popor?
Dacă urmărim estimările unor specialiști, România ar mai avea în prezent între 18-20 milioane de locuitori din cei 23 de milioane de locuitori de la Revoluție. Părere personală, dacă Recensământul se face pe bune am putea coborî deja la cifre șocante de 16-17 milioane de locuitori. Mai mult sau mai puțin digitalizați, românii trebuie să meargă mai departe!
