De curând, premierul Mihai Răzvan Ungureanu i-a prezentat şefului misiunii FMI, Jefrrey Franks, pe noii miniştrii ai Finanţelor, Economiei, Transporturilor şi Justiţiei. Reprezentanţii guvernului şi oficialii FMI, alături de cei ai Comisiei Europene, au avut o „întâlnire de lucru” pe teme economice actuale. S-a subliniat încă odată că dezechilibrele economice pe care le-am contabilizat în ultimii ani, atrag atenţia că în România încă nu există o piaţă funcţională. Exporturile şi investiţiile sunt încă deficitare, iar consumul, principalul motor al creşterii economice în ţara noastră (după standardele Uniunii Europene!) nu este, deocamdată, funcţional.
În timp ce marile puteri economice şi-au „rezervat” supremaţia în industrie, agricultură şi servicii, României i s-a impus consumul. Mai mult, de curând Jefrrey Franks, şeful misiunii FMI în România şi-a exprimat opinia referitoare la acest aspect precizând că „românii vor consuma mai mult după ce vor deveni mai optimişti”. Mai ştim însă şi că Mihai Răzvan Ungureanu i-a promis lui Jefrrey Franks că va respecta angajamentele asumate de fostul Cabinet în relaţia cu FMI şi Comisia Europeană, deci optimismul românilor cu siguranţa va întârzia să apară. Concluzia? Cine pe cine păcăleşte…
Am constatat cum din aderarea României la Uniunea Europeană, agricultura şi industria au avut cel mai mult de suferit, în timp ce sectorul financiar-bancar, serviciile şi turismul au continuat politica aceluiaşi „pe loc repaus”. Ţara noastră nu era pregătită din punct de vedere economic să adere la Uniunea Europeană, iar criza a făcut ca această situaţie să adâncească lipsurile şi insuficienţele. O simplă radiografie ne arată că piaţa economică românească funcţionează astăzi pe datorie.
Că FMI nu ştie nimic despre economia românească, este o altă problemă. Mai grav este că nici „specialiştii” care de vreo 20 de ani s-au perindat pe la Ministerul Economiei nu par să fi avut sau să aibă cunoştinţe temeinice despre economia României. Cert este că am pierdut prea multe fabrici, uzine sau combinate şi suprafeţe întregi de teren arabil au fost lăsate de izbelişte. Toţi aceştia, de la reprezentanţii FMI la specialiştii noştri, trăiesc într-o lume a lor, teoretică, despre economie. Nu înţeleg şi nici nu par dornici să înţeleagă mecanismele reale ale unei economii precum cea a României, care miroase a faliment de prea multă vreme.
În plus, şeful misiunii FMI în România, şi-a exprimat opinia despre situaţia economică a României, ca fiind la „recuperare intensivă”. Acestuia fie îi arde de glume, fie ne crede proşti, asta pentru a nu cita vorbele preşedintelui Băsescu referitoare la produsele şcolii româneşti. Despre ce economie, în România, vorbiţi domnule Franks?
Rămăşiţele economiei româneşti au dispărut cu desăvârşire în momentul când ţara noastră a fost integrată în Uniunea Europeană şi pe foarte multe uşi a început să apară scris cu majuscule faliment. Sau asta înţeleg marile puteri ale U.E. prin recuperare intensivă a economiei, în ţări precum România?