În luna iulie a acestui an, pe raza comunei Stoina, satul Păişani, în punctul „La cetate” , au avut loc noi săpături arheologice sistematice efectuate sub îndrumarea Institutului Naţional de Arheologie Vasile Pârvan Bucureşti şi a Muzeului Judeţean Gorj de către o echipă de arheologi coordonată de cunoscutul arheolog Vlad Vintilă Zirra, fiul marelui arheolog Vlad Zirra.
S-au efectuat două şanţuri pe direcţia est-vest în partea de sud-vest a cetăţii. Pe parcursul cercetărilor, s-a urmărit identificarea valurilor de apărare a cetăţii, a şanţului şi zidului de incintă a acesteia, precum şi datarea acesteia. Astfel, s-a identificat faptul că cetatea aparţine sec V-IV î.Hr, fiind o cetate ţărănească de pământ, de refugiu, cu fortificaţii constând în două valuri de pământ cu palisadă, un şanţ de apărare şi un zid de apărare din calupi de chirpici ars. S-a găsit, de asemenea, un important inventar ceramic format din resturi ceramice sau vase întregi, vase tip borcan, vase sac, sau sub formă de clopot, ceşti, ulcioare, străchini, căni dar şi o fusaiolă. Inventarul ceramic se pare că a fost realizat atât manual cât şi la roată, aparţinând atât perioadei Latene dar şi Halstattiene.
Astfel, s-au confirmat descoperirile făcute de profesorul Petre Gherghe în timpul săpăturilor efectuate în anul 1986. Săpăturile au fost realizate cu ajutorul localnicilor, iar ele vor continua şi în vara anului viitor, când se va cerceta partea centrală a cetăţii, unde se va căuta identificarea unor urme de locuire.
Machetă la muzeu
Potrivit directorului Muzeului Judeţean Gorj, Dumitru Hortopan, descoperirile au o importanţă deosebită pentru regiunea Olteniei. Acesta şi-a propus să prezinte cele mai importante obiecte găsite, într-o inedită expoziţie în cadrul muzeului. „Am avut o cercetare arheologică sistematică în comuna Stoina, sat Păişani, punctul Dealul Cetăţii, iar săpătura a fost realizată de către Muzeul Judeţean în parteneriat cu Institutul Naţional de Arheologie «Vasile Pârvan» din Bucureşti. Toate lucrările s-au desfăşurat în luna iulie şi au vizat cercetarea unei cetăţi geto-dacice de secolul V-IV î. Hr.. S-a descoperit zidul cetăţii, care a fost realizat din chirpici, ceramică întreagă şi fragmentară, vase întregi, dar şi o fusaiolă folosită la torsul cu ajutorul fusului. Ceramica a fost lucrată la mână şi la roată şi aparţine secolelor V-IV î. Hr., iar cetatea este simultană cu cetăţile din judeţul Dolj de la Bâzdâna, Coţofenii din Dos şi Bucovăţ. Cercetările vor fi extinse pentru a desluşi mai bune elementele de fortificaţie şi pentru a recupera inventarul arheologic. Săpăturile au fost făcute de către localnici, sub coordonarea arheologilor de la Bucureşti. Au lucrat aproximativ 30 de oameni. După săpăturile de la Stoina, avem intenţia să reconstituim cetatea la scară mai mică în cadrul Secţiei de Istorie şi Arheologie din cadrul Muzeului Judeţean «Alexandru Ştefulescu». Macheta va putea fi admirată de toţi vizitatorii muzeului. Tot acolo vom expune şi vasele găsite în zona Păişani”, a declarat directorul Muzeului Judeţean, Dumitru Hortopan.
Scurt istoric
Cetatea dacică de la Păişani- com Stoina, figurează pe Lista monumentelor istorice având codul LMt- GJ-I-s-B 09136. Cetatea este datată din perioada Latene sec. IV-I î.Hr şi se află aşezată pe dealul „La Cetate”, situat în dreapta râului Amaradia. A fost cercetată prima dată în 1917 de cercetătorul german C. Schuchardt, iar în 1927 de C.S. Nicolăescu-Plopşor, ce a efectuat cercetări de suprafaţă. Ample cercetări au fost efectuate între 1986-1988 de o echipă condusă de Petre Gherghe, Gh. Calotoiu şi V. Marinoiu. Ea mai este amintită în Arheologia preistorică a Olteniei, alcătuită de profesorul D. Berciu în 1939. Face parte din rândurile cetăţilor de pământ fortificate cu şant şi val de pământ cu suprastructura de lemn.
Cetatea de la Stoina intră în categoria cetăţilor fortificate construită în secolul V-IV î.Hr. şi care persistă până în secolul I î.Hr. Cetatea de la Stoina are o suprafaţă de peste 2 ha, cu două valuri de apărare înalte care se păstrează până la 1 m, fiind surprinse în săpăturile arheologice. Valul cetăţii, iniţial înconjura partea de N-E şi S-V cetăţii, mai înalt în partea de vest, fiind şi singura cale de acces în cetate, porţiune unde au fost construite şanţurile înaintea valului. La circa 60 m de primul val se găseşte un altul, paralel cu primul, care a avut şanţ şi un val cu palisadă. Unele porţiuni din val au fost distruse din cauza alunecărilor de teren, cea mai afectată fiind zona de S-V. În cercetările arheologice efectuate în urmă cu mai mulţi ani, au fost trasate două secţiuni longitudinale E-V peste valul şi şanţul de apărare, urmărindu-se sistemul de fortificare al cetăţii şi unde au fost descoperite 2 locuinţe de suprafaţă de formă rectangulară având colţurile uşor rotunjite, după cum o dovedesc urmele podelei bătătorite, iar una din ele prezentând în colţul de N-V o vatră. Referindu-ne la stratigrafia aşezării, este necesar să arătăm suprapunerea a două perioade de locuire, locuinţele aparţinând sec. V-IV î. Hr.
Material arheologic
Materialul arheologic dacic care aparţine nivelului 1 este bogat şi variat, ceramica constituie cantitatea cea mai mare, o ceramică grosieră cu mult degresant în pastă, cu nisip şi pietricele de culoare roşie – cărămizie şi cenuşie, din care se păstrează fragmente de vase borcan, tronconice şi bitronconice, ceşti fără toarte, vase în formă de sac şi clopot şi străchini. Majoritatea fragmentelor ceramice, în special cele din sec. IV- î.Hr., prezintă pe suprafaţa exterioară apucători conice sau rotunde. Motivul decorativ cel mai des întâlnit este brâul alveolat sau crestat care este dispus sub forma unor ghirlande pe pântecul vasului sau sub buză. Această ceramică îşi găseşte analogii în descoperirile arheologice de la Popeşti, Enisala (jud. Tulcea), Poiana, Corni – Huşi sau Murghiol.
Planuri de viitor
De asemenea, anul viitor arheologii doresc începerea unor cercetări şi săpături sistematice pentru identificarea şi cercetarea sitului arheologic situat în satul Toiaga din comuna Stoina, în punctul „La Curături”, sau „Piscul lui Vintilă”, unde se presupune că s-ar fi aflat o altă cetate de pământ fortificată cu şanţ şi val geto-dacică datată din sec VI-II î. Hr., cercetată mai puţin, recuperându-se resturi de ceramică de suprafaţă. Cetatea este menţionată pe Lista monumentelor istorice din judeţul Gorj, avînd codul GJ-I-s-B 09151.
Claudiu Stancu
