Conceptul de descentralizare şi de autonomie locală nu este nou. A apărut în 2004 odată cu „iluminismul băsescian”, curent menit a ne arăta că ideile şi atitudinea conducătorului trebuie adoptate şi adorate până în cel mai mic dintre cătunele patriei.
Ce va aduce deci, descentralizarea pentru învăţământ? După umila mea părere, doar haos. Dar nu acel haos eminescian, menit a frământa şi a zămisli, ci un haos politico-administrativ, fără precedent. Vor fi, e adevărat, mai multe posturi de împărţit, vor fi oase mai multe de ros, vor fi gâturi mai multe de sugrumat. A vedea doar cazurile în care, primarul, stâlp al moralităţii, va mijloci doar angajarea personalului didactic doar pe competenţe şi valori, e o iluzie. Şcoala va ajunge un târg de job-uri(că tot ne-am modernizat) în care politica, banul şi interesele locale vor mătura totul. Să nu spere cineva că angajarea personalului didactic se va face transparent, nicidecum, primarul va fi un mic Dumnezeu cu “puteri atotputernice”. România va avea zeci de mii de regate didactice, dezbinate, dezaxate, „descentralizate”. Numitorul comun va fi dat de o unire politică, parşivă, mârşavă, tembelă. Şcoala se va implica fără voie sau cu voie în actul politic, primarul ce poate a râvnit totdeauna să îngenuncheze directorul şcolii, o va face acum după bunul plac. „Navetiştii” vor fi ucişi, pentru că respiră un aer scump, „liber-cugetătorii” vor fi linşaţi, pentru că îşi permit să gândească, liderii de sindicat, aceia care au luptat pentru drepturile salariaţilor din învăţământ, vor fi crucificaţi, dictatura anilor 90, dictatura centrului se va transforma frumos. Vom avea o dictatură locală, urâtă, grea, apăsătoare. Ca un măr mare, lucios şi bine garnisit de otravă, vom avea totul ascuns sub un nume pompos şi adormitor, „Pactul Naţional pentru Educaţie”.
