Descentralizarea, cât ai bate din palme!

Anunţată de mult timp, dorită şi aşteptată de mult timp, descentralizarea învăţământului se pare că mai mult stârneşte dispute, decât să limpezească apele.
Într-o astfel de perioadă de criză profundă, RE-CE-SI-U-NE, care are loc în economia românească, este foarte greu să realizezi în termeni reali o descentralizare cu efecte pozitive  şi imediate. Mai ales ca în învăţământ  sunt foarte multe probleme legate de  descentralizareaq financiară, descentralizare managerială şi nu în  ultimul rând de ceea ce înseamnă curriculum  la dispoziţia şcolii.
Ca urmare, cred că trebuie, treptat, cu atenţie şi prudenţă, să vedem până unde merge descentralizarea şi în ce măsură.
Descentralizarea este o problemă deosebită, mai ales în mediul rural românesc, faţă de ceea ce este în Europa şi faţă de mediul urban. Mă gândesc în mod deosebit la descentralizare managerială, dar şi cea financiară. Management înseamnă numirea directorului, ( cine numeşte directorul şi profesorii?).
Management înseamnă realizarea  planului manangerial, a problemelor legate de Consiliul de Administraţie, (cine înfiinţează şi desfiinţeaza şcolile?) şi, nu în ultimul rând, problema titularizării în propriile unităţi şcolare. Descentralizarea financiară generează întrebări retorice:  ”Cine, când şi  cum se împart banii pentru şcoli?”.
În această perioadă de criză, elementele de descentralizare ar trebui diminuate, iar unele decizii ar trebui centralizate.
În zona U.E. (excepţie  Ungaria, Bulgaria), statul nu este scutit de a finanţa  corect învăţământul, administraţiile locale ajută la finanţarea acestuia.
Problema resursei umane şi  problema resursei curriculare sunt cu totul la latitudinea factorilor decizionali ai ministerului sau ai direcţiilor şcolare judeţene Comunitatea locală nu se suprapune peste interesele învăţământului, nu numeşte directorii, nu angajeaza personalul didactic.
Personal, nu doresc o descentralizare prin care absolut totul să se dea pe mâna primarilor şi a consilierilor locali.
“Festina laente”, domnilor guvernanţi!
Profesor Mihăiţă Ion
Şcoala Generală Glogova.