Curtișoara dorurilor noastre

 1,945 total views

A apărut un prilej, ca oamenii pământului să iasă la lumină: Festivalul Național de Etnografie și Folclor Curtișoara.

Aromă de toamnă sângeriu-arămie, … amăruie, … în mijlocul Muzeului Curtișoara … Aroma satului dureros, cu oamenii pământului, poposiți de gânduri și de trudă, dar luminoși de Sfântul Duh.

Lume luminată vine să-i vadă, să-i cunoască, să-i admire, să târguie grăbiți, să macine amintiri. Cu toții au, deopotrivă, câte ceva de vândut și de cumpărat: unii sudoarea frunții și arsura palmelor – alții poveștile copilăriei pe ulița din sat. Aici se bate ceasul mântuirii noastre, cu tremurânde chemări de toacă târzie și sfioasă adiere de poame-nșirate. Noi, cei de ieri, avem poveștile noastre, dar toate pe rând, sau luate-mpreună, nu-s mai bune decât povestea pământului care a măsurat istoria lumii cu balanța vieții și a morții. Astăzi, în tainica împrejurare de oală meșteșugită, te-mbie cu Hristul Străbun. Freamătul buzelor pecetluiește acest legământ în nesfârșite doruri de sat uitat de lume.

Deschide ochii, omule, oprește-te și uită-te-mprejuru-ți! Ca să-nțelegi, ascultă și iubește! … Iubește oamenii pământului, de vrei să vindeci adânca sete a dorurilor tale!

Autor: Albinel Firescu